chapter 1
Pavel și Timotei, sclavi ai lui Cristos Isus, către toți cei sfinți în Cristos Isus din Filipi împreună cu supraveghetorii1 și diaconii:
Har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos.
De câte ori îmi aduc aminte de voi, Îi mulțumesc lui Dumnezeu.
Mă rog întotdeauna cu bucurie pentru voi,
căci îmi amintesc de ajutorul pe care-l dați la proclamarea Veștii Bune, din prima zi până azi.
Sunt convins că Dumnezeu, care a început o lucrare atât de bună printre voi, o va duce la bun sfârșit până în ziua în care Se va întoarce Cristos Isus.
Nu greșesc atunci când am aceste sentimente pentru voi, căci vă am în inima mea. Voi toți ați avut parte de același har al lui Dumnezeu, nu numai când eu eram închis, dar și atunci când apăram Vestea Bună sau când demonstram adevărul ei.
Dumnezeu îmi este martor că îmi este dor de voi toți și mă gândesc la voi cu dragostea lui Cristos Isus.
Mă rog ca dragostea voastră să crească din ce în ce mai mult și să fie însoțită de o cunoaștere adâncă și de discernământ în luarea deciziilor în toate privințele.
Astfel, veți putea alege întotdeauna ce este cel mai bine, astfel încât să fiți curați și fără vină în ziua întoarcerii lui Cristos.
Și mă mai rog ca, prin Isus Cristos, să fiți plini de roadele dreptății, pentru ca Dumnezeu să fie slăvit și lăudat.
Fraților, vreau să știți că ceea ce mi s-a întâmplat a dus la răspândirea Veștii Bune.
Astfel, toate gărzile palatului și toți ceilalți oameni de acolo au înțeles că am fost închis pentru că Îl urmez pe Cristos.
Mai mult decât atât, cei mai mulți dintre frații în Domnul au căpătat încredere prin faptul că sunt în închisoare și au început să vorbească fără frică și cu tot mai mare îndrăzneală despre mesajul lui Dumnezeu.
Este adevărat că unii Îl proclamă pe Cristos din invidie și pentru că se iau la ceartă, dar alții cu intenții bune.
Aceștia din urmă Îl proclamă din dragoste, pentru că știu că am fost pus aici ca să apăr Vestea Bună.
Ceilalți Îl proclamă pe Cristos din ambiții egoiste, fără sinceritate, gândindu-se că îmi vor face și mai multe necazuri aici, în închisoare.
Și ce dacă? Ceea ce contează este că Cristos oricum este proclamat, fie din motive rele, fie din motive bune. Lucrul acesta mă bucură. Și voi continua să mă bucur,
căci știu că acest lucru va duce la eliberarea mea, prin rugăciunile voastre și cu ajutorul Duhului lui Isus Cristos.
Eu aștept, cu nerăbdare și speranță, și cred că nu voi fi făcut de rușine și că voi avea îndrăzneală deplină, pentru ca acum, ca și altă dată, Cristos să fie slăvit în mine, fie prin viață, fie prin moarte.
Căci pentru mine viața înseamnă Cristos, iar moartea este un câștig.
Dacă voi trăi în continuare în acest trup, mă voi bucura de roadele muncii mele. Acum nu știu ce să aleg,
căci sunt presat de două alternative: pe de o parte, aș dori să părăsesc această viață și să fiu cu Cristos, ceea ce este cu mult mai bine;
dar vouă vă este mai de folos să rămân în viață.
Fiind convins de acest lucru, știu că voi sta aici și voi fi cu voi pentru ca să creșteți din punct de vedere spiritual și pentru ca să aveți bucuria care vine din credință.
Dacă voi fi din nou cu voi, veți avea mai multe motive să fiți mândri de mine în Cristos Isus.
Numai să vă purtați într-un mod demn de Vestea Bună a lui Cristos, astfel încât, fie că vin să vă văd, fie că sunt departe, să aud că stați tari în același duh, luptând împreună pentru credința Veștii Bune
și că nu vă este frică de cei ce vi se opun. Acest curaj din partea voastră este un semn că ei vor fi distruși, dar că voi veți fi mântuiți de Dumnezeu.
Căci vouă vi s-a acordat privilegiul nu numai de a crede în Cristos, ci și de a suferi pentru El.
Voi vă luptați cu ceea ce știți că m-am luptat și eu și cu ceea ce auziți că mă lupt acum.