chapter 1
Pavel, apostol al lui Cristos Isus, prin voia lui Dumnezeu, și fratele Timotei, către Biserica din Corint și către toți sfinții care sunt în toată Ahaia.
Har și pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Cristos.
Slăvit să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei încurajări.
El ne încurajează în toate necazurile noastre pentru ca și noi să-i încurajăm pe cei ce au necazuri de orice fel cu încurajarea cu care ne-a încurajat Dumnezeu.
Căci așa cum avem parte, într-o măsură nespus de mare, de suferințele lui Cristos, tot așa, prin Cristos, avem parte și de încurajări din belșug.
Dacă noi avem necazuri, le avem pentru încurajarea și mântuirea voastră. Dacă noi suntem încurajați, suntem încurajați pentru încurajarea voastră prin care primiți puterea de a răbda aceleași suferințe ca noi.
Speranța noastră pentru voi este neclintită pentru că știm că, așa cum aveți parte de suferințe, tot așa aveți parte și de încurajare.
Fraților, vrem să vă aducem la cunoștință necazul care ne-a lovit în Asia. Am fost împovărați peste puterile noastre, astfel încât am crezut că vom muri.
Da, în inimile noastre am simțit că am primit condamnarea la moarte. Aceasta s-a întâmplat pentru ca să ne încredem în Dumnezeu care învie morții, și nu în noi înșine.
Dumnezeu ne-a salvat din această primejdie de moarte și ne va salva în continuare. În El ne-am pus speranța și El ne va salva din nou,
iar voi ne ajutați dacă vă rugați pentru noi. Astfel, mulți vor putea să mulțumească lui Dumnezeu pentru noi, pentru că El ne-a binecuvântat datorită rugăciunilor lor.
Iată cu ce ne lăudăm noi: putem spune cu o conștiință curată că ne-am purtat în lume, și mai ales față de voi, cu simplitatea și sinceritatea care vin de la Dumnezeu. Am venit cu harul lui Dumnezeu, și nu cu înțelepciunea lumii.
Da, noi nu vă scriem decât ceea ce puteți citi și înțelege. Și avem speranța că ne veți înțelege pe deplin,
așa cum ați înțeles o parte din lucrurile pe care vi le-am spus. Și vă veți da seama că vă puteți lăuda cu noi, tot așa cum ne vom lăuda și noi cu voi în ziua când Se va întoarce Domnul nostru Isus.
Având această certitudine, m-am hotărât să trec întâi pe la voi pentru ca să aveți o binecuvântare în plus.
Planul meu era să vă vizitez în drumul meu spre Macedonia. Iar când m-aș fi întors din Macedonia urma să trec din nou pe la voi ca să mă trimiteți în Iudeea.
Eu nu am făcut aceste planuri fără să mă gândesc foarte bine. Și nu-mi fac planurile așa cum și le face lumea, spunând în același timp și: „Da, da!“ și: „Nu, nu!“
Iar Dumnezeu este credincios și va mărturisi și El că ceea ce vă spunem nu este și „da“ și „nu“.
Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, care v-a fost vestit de noi, adică de Silvan, de Timotei și de mine, nu a fost și „da“ și „nu“. Dimpotrivă, în El a fost întotdeauna „da“.
Toate promisiunile lui Dumnezeu sunt împlinite în Cristos. De aceea, tot prin El trebuie să spunem: „Amin“ pentru a-L slăvi pe Dumnezeu.
Dumnezeu este Cel ce ne face și pe noi și pe voi să stăm tari în Cristos. Și El este Cel ce ne-a uns,
ne-a pus pecetea Lui în noi și ne-a dat Duhul care este în inimile noastre. Acest Duh este ca o plată în avans care ne oferă garanția că El ne va da tot ce a promis.
Dar Îl chem pe Dumnezeu ca martor când spun că motivul pentru care nu am venit până acum în Corint este că am vrut să vă cruț.
Aceasta nu înseamnă că vrem să vă controlăm credința, căci stați tari în credință. Noi vrem să lucrăm cu voi, pentru fericirea voastră.