chapter 1
Pavel, sclav al lui Isus Cristos, chemat să fiu apostol și ales să proclam Vestea Bună a lui Dumnezeu,
care a fost promisă de Dumnezeu prin profeții Săi în Sfintele Scripturi.
Ea se referă la Fiul Său, Domnul nostru Isus Cristos. După natura Lui umană, Isus este urmașul lui David,
iar după Duhul sfințeniei, El a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu cu putere, prin învierea Lui din morți.
Prin El și pentru Numele Său am primit darul de a fi apostol și de a chema națiunile la ascultarea care vine din credință.
Și voi sunteți între cei chemați să fie ai lui Isus Cristos.
Vă scriu tuturor celor care sunteți în Roma și care sunteți iubiți de Dumnezeu și chemați să fiți sfinți.
Har și pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Cristos.
Pentru că se vorbește în toată lumea despre credința voastră, vreau mai întâi să-I mulțumesc Dumnezeului meu, prin Isus Cristos, pentru voi toți.
Dumnezeu, pe care-L slujesc din toată inima prin proclamarea Veștii Bune despre Fiul Său, îmi este martor că vă amintesc întotdeauna în rugăciunile mele.
Mă rog mereu ca, prin voia lui Dumnezeu, să reușesc, în sfârșit, să vin la voi.
Îmi doresc foarte mult să vă văd și să vă împărtășesc un dar spiritual care să ducă la întărirea voastră,
adică să ne încurajăm unii pe alții prin credința noastră, eu prin a voastră, iar voi prin a mea.
Fraților și surorilor, vreau să știți că am încercat de multe ori să vin la voi, dar până acum am fost împiedicat. Am dorit să vin la voi să vă ajut să creșteți în credință, așa cum i-am ajutat și pe alții dintre neevrei.
Eu sunt dator atât grecilor, cât și barbarilor, atât celor înțelepți, cât și celor neînvățați.
De aceea, sunt gata să vă spun Vestea Bună și vouă, care sunteți în Roma.
Mie nu-mi este rușine cu Vestea Bună pentru că ea este puterea lui Dumnezeu prin care El îi mântuiește pe cei ce cred: este mai întâi pentru evrei și apoi pentru neevrei.
În Vestea Bună este dezvăluită dreptatea lui Dumnezeu, începând și sfârșind în credință, după cum este scris: „Cel drept va trăi prin credință.“
Mânia lui Dumnezeu se arată din ceruri împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nedreptăți a oamenilor care înăbușă adevărul prin căile lor rele.
Dumnezeu Își arată mânia deoarece tot ce se poate ști despre El le-a fost arătat oamenilor de El Însuși.
Căci însușirile nevăzute ale lui Dumnezeu—atât puterea Lui eternă, cât și divinitatea Lui—sunt văzute limpede de la crearea lumii, fiind înțelese prin lucrurile pe care le-a făcut El, așa că oamenii nu se pot dezvinovăți
deoarece deși Îl cunosc pe Dumnezeu, nu-L slăvesc ca Dumnezeu și nici nu-I mulțumesc. Ei au început să se gândească la lucruri care nu sunt importante, iar inimile lor fără pricepere s-au întunecat.
Oamenii s-au crezut înțelepți și au înnebunit.
Au schimbat slava Dumnezeului nemuritor cu idoli ce reprezintă oameni muritori, păsări, patrupede și reptile.
Și-au umplut inimile cu pofte imorale. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă imoralității pentru ca să-și necinstească trupurile între ei.
Ei au schimbat adevărul lui Dumnezeu cu o minciună. S-au închinat și au slujit creaturii în locul Creatorului care este în veci binecuvântat. Amin.
Pentru toate acestea, Dumnezeu i-a lăsat pradă lucrurilor rușinoase pe care doreau să le facă. Femeile lor au schimbat relațiile intime firești cu cele nefirești.
Tot așa și bărbații au părăsit relațiile lor normale cu femeile. Ei s-au aprins în pofta lor pentru alți bărbați. Bărbații au comis fapte necuviincioase cu alți bărbați și au primit în ei înșiși răsplata cuvenită pentru rătăcirea lor.
Oamenii au refuzat să-L cunoască pe Dumnezeu. Atunci Dumnezeu i-a lăsat pradă unei gândiri stricate care i-a condus să facă lucruri necuviincioase.
Ei s-au umplut cu orice fel de nedreptate, de răutate, de lăcomie și de ură. Sunt plini de invidie, de ucideri, de certuri, de înșelăciuni și de dușmănie. Sunt bârfitori,
defăimători, Îl urăsc pe Dumnezeu; sunt obraznici, mândri, lăudăroși, născocitori de rele, neascultători de părinți,
fără minte; nu-și țin promisiunile, nu au afecțiune naturală și nu au milă.
Acești oameni cunosc foarte bine hotărârea dreaptă a lui Dumnezeu, conform căreia cei ce fac astfel de lucruri merită să moară. Cu toate acestea, ei nu numai că le fac, dar îi și aprobă pe cei ce le practică.