chapter 1
Iacov, slujitor al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Cristos, către poporul lui Dumnezeu împrăștiat în lumea întreagă: salutări!
Fraților, să considerați drept o mare bucurie când treceți prin diferite încercări,
căci știți că încercările prin care treceți vă fac mai răbdători.
Iar răbdarea obținută ar trebui să se vadă în lucrarea voastră desăvârșită. Astfel, veți fi desăvârșiți, întregi și nu vă va lipsi nimic.
Deci, dacă vreunul dintre voi are nevoie de înțelepciune, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor oamenilor cu inimă largă, fără reproș, și Dumnezeu i-o va da.
Dar să ceară cu credință și să nu se îndoiască deloc. Pentru că omul care se îndoiește este ca un val în mare, împins și aruncat de vânt încoace și încolo.
Un astfel de om să nu creadă că va primi ceva de la Domnul,
căci este indecis și inconstant în tot ceea ce face.
Fratele care este într-o stare umilă să se mândrească în înălțarea sa,
iar cel bogat, în umilința sa, pentru că el va pieri ca o floare sălbatică.
Soarele răsare și usucă planta cu arșița sa. Floarea cade, iar frumusețea ei dispare. La fel se va întâmpla și cu cel bogat. El va pieri o dată cu planurile pe care și le face.
Binecuvântat este omul care rămâne credincios când este ispitit, pentru că, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieții eterne pe care Dumnezeu a promis-o celor ce-L iubesc.
Când cineva este ispitit să nu spună: „Ispita aceasta vine de la Dumnezeu“, căci Dumnezeu nu poate fi ispitit să facă rău și nu ispitește pe nimeni.
Dorința fiecărui om este cea care îl ispitește când este atras și ademenit.
Apoi dorința, o dată concepută, dă naștere păcatului, iar păcatul ajuns la maturitate aduce moartea.
Iubiții mei frați, nu vă lăsați înșelați!
Orice lucru bun și orice dar desăvârșit vine de la Dumnezeu, se coboară de la Tatăl care a creat luminile cerești. El nu Se schimbă niciodată, El rămâne întotdeauna același.
Potrivit voii Sale, Dumnezeu ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim cele dintâi roade ale creației Sale.
Iubiții mei frați, înțelegeți bine acest lucru: grăbiți-vă mai bine să ascultați decât să vorbiți și nu vă mâniați repede.
Mânia unui om nu-l ajută să trăiască o viață pe placul lui Dumnezeu.
Îndepărtați toată necurăția și orice urmă de răutate și primiți cu blândețe învățătura lui Dumnezeu care a fost semănată în voi. Această învățătură vă poate salva sufletele.
Nu vă limitați la auzirea Cuvântului lui Dumnezeu, ci puneți în practică învățătura sa. Dacă nu faceți altceva decât să ascultați citindu-se sau comentându-se Cuvântul lui Dumnezeu, vă înșelați pe voi înșivă.
Dacă cineva ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu-l împlinește cu fapta, este ca un om care își privește fața într-o oglindă.
El își privește fața cu atenție, dar imediat ce pleacă din fața oglinzii uită cum arată.
Însă cel care studiază cu atenție Legea desăvârșită a lui Dumnezeu, care aduce oamenilor libertatea, și nu se abate de la ea și nu uită ce a auzit, ci pune în practică învățătura lui Dumnezeu, va fi binecuvântat în lucrarea sa.
Cine se crede un om religios, dar nu-și ține în frâu limba, se înșală pe el însuși. Religia acestui om este inutilă.
Religia considerată de Dumnezeu ca fiind curată și neîntinată este aceasta: să ai grijă de orfani și de văduve în suferința lor și să te păzești pe tine însuți de influența rea a lumii.