chapter 1
Teofile, în prima mea carte ți-am scris despre tot ce a făcut și i-a învățat Isus pe oameni, de la început,
până în ziua în care a fost ridicat la cer. Înainte de a fi înălțat la cer, Isus, prin Duhul Sfânt, le-a dat instrucțiuni apostolilor pe care-i alesese.
După ce a murit, Isus S-a arătat apostolilor și a făcut multe lucruri pentru a le dovedi că era viu. Timp de patruzeci de zile, Isus a venit de multe ori la apostoli și le-a vorbit despre Împărăția lui Dumnezeu.
Odată, când mânca împreună cu apostolii, Isus le-a spus: „Să nu plecați din Ierusalim. Așteptați împlinirea promisiunii Tatălui despre care ați auzit de la Mine.
Ioan a botezat oamenii cu apă dar, peste puține zile, voi veți fi botezați cu Duhul Sfânt.“
Când apostolii erau împreună cu Isus, L-au întrebat: „Doamne, acesta este timpul când vei da împărăția înapoi poporului Israel?“
Isus le-a răspuns: „Tatăl este Acela care, prin autoritatea Sa, a hotărât timpurile și datele, iar voi nu le puteți ști.
Dar când va veni Duhul Sfânt peste voi, veți primi putere. Atunci voi veți mărturisi despre Mine în Ierusalim, în toată Iudeea și Samaria și până la marginile pământului.“
După ce a spus acestea, Isus a fost ridicat la cer sub privirile lor și un nor L-a ascuns de ochii lor.
Apostolii se uitau după El, cum Se înălța spre cer, când, deodată, au apărut lângă ei doi oameni îmbrăcați în haine albe.
Cei doi oameni au spus: „Bărbați din Galileea, de ce stați aici și vă uitați spre cer? Acest Isus, care a fost luat din mijlocul vostru și a fost ridicat la cer, Se va întoarce în același fel în care L-ați văzut plecând.“
Apoi, apostolii au coborât de pe Muntele Măslinilor (care este cam la un kilometru de Ierusalim) și s-au întors în Ierusalim.
Când au ajuns, apostolii s-au dus în camera de sus a clădirii unde stăteau. Ei erau: Petru, Ioan, Iacov, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon, zis Zelotul și Iuda, fiul lui Iacov.
Toți aceștia erau uniți și se rugau împreună cu consecvență. Cu ei mai erau niște femei, printre care și Maria, mama lui Isus, și frații Lui.
În zilele acelea, erau adunați acolo cam o sută douăzeci de credincioși. Petru s-a ridicat în picioare, în mijlocul lor, și a spus:
„Fraților, în Scriptură este scris ceea ce a spus Duhul Sfânt despre Iuda cu mult timp în urmă, prin gura lui David. Iuda a fost unul dintre noi și i s-a încredințat o parte în această lucrare.
El i-a condus pe cei care L-au prins pe Isus. Trebuia să se împlinească toate acestea.
(Cu banii primiți pentru fapta lui cea rea, Iuda și-a cumpărat un ogor. Dar el a căzut cu capul în jos, corpul lui a plesnit și toate măruntaiele i-au ieșit afară.
Toți locuitorii din Ierusalim au aflat ce s-a întâmplat; de aceea, ogorul acela a fost numit Acheldama, ceea ce în limba lor înseamnă «Ogorul sângelui».)
În cartea Psalmilor este scris, despre Iuda:
«Locuința lui să rămână pustie
și nimeni să nu mai locuiască în ea.»
(Psalmul 69.25)
Și se mai spune:
«Slujba lui s-o ia altul.»
(Psalmul 109.8)
Deci este nevoie să alegem pe unul dintre bărbații care au fost cu noi tot timpul cât Domnul Isus a fost printre noi,
cineva care a fost cu noi de când a început Ioan să boteze și până când El a fost luat dintre noi și care trebuie să devină martor, împreună cu noi, al învierii Lui.“
Ei au propus doi bărbați: pe Iosif, căruia i se spunea Barsaba (cunoscut și sub numele de Iust) și pe Matia.
Apostolii s-au rugat, spunând: „Doamne, Tu cunoști inimile tuturor.
Arată-ne pe care dintre aceștia doi l-ai ales să primească această slujbă de apostol în locul lui Iuda, care a părăsit-o și s-a dus acolo unde e locul lui.“
Apoi apostolii au tras la sorți și a căzut la sorți Matia, care a fost ales apostol, împreună cu ceilalți unsprezece.