Psalmii

Psalm 31


Chapters:


verse #1

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de ruşine niciodată. Izbăveşte-mă, în dreptatea Ta!


verse #2

Pleacă-Ţi urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută! Fii pentru mine o stîncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea!


verse #3

Căci Tu eşti Stînca mea, Cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi.


verse #4

Scoate-mă din laţul, pe care mi l-au întins vrăjmaşii. Căci Tu eşti Ocrotitorul meu!


verse #5

În mînile Tale îmi încredinţez duhul: Tu mă vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărate!


verse #6

Eu urăsc pe ceice se lipesc de idoli deşerţi, şi mă încred în Domnul.


verse #7

Fă-mă să mă veselesc şi să mă bucur de îndurarea Ta, căci vezi ticăloşia mea, ştii neliniştea sufletului meu,


verse #8

şi nu mă vei da în mînile vrăjmaşului, ci îmi vei pune picioarele la loc larg.


verse #9

Ai milă de mine, Doamne, căci sînt în strîmtorare: faţa, sufletul, şi trupul mi s`au topit de întristare;


verse #10

mi se sfîrşeşte viaţa în durere, şi anii în suspinuri. Mi s`au sleit puterile din pricina fărădelegii mele, şi-mi putrezesc oasele!


verse #11

Din pricina protivnicilor mei, am ajuns de ocară, de mare ocară pentru vecinii mei, şi de groază pentru prietenii mei; ceice mă văd pe uliţă, fug de mine.


verse #12

Sînt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfărîmat.


verse #13

Aud vorbele rele ale multora, văd spaima care domneşte împrejur, cînd se sfătuiesc ei împreună împotriva mea, şi uneltesc să-mi ia viaţa.


verse #14

Dar eu mă încred în Tine, Doamne, şi zic: „Tu eşti Dumnezeul meu!”


verse #15

Soarta mea este în mîna Ta; scapă-mă de vrăjmaşii şi de prigonitorii mei!


verse #16

Fă să lumineze Faţa Ta peste robul Tău, scapă-mă, prin îndurarea Ta!


verse #17

Doamne, să nu rămîn de ruşine cînd Te chem. Ci să rămînă de ruşine cei răi, şi ei să se pogoare muţi în locuinţa morţilor!


verse #18

Să amuţească buzele mincinoase, cari vorbesc cu îndrăzneală, cu trufie şi dispreţ împotriva celui neprihănit!


verse #19

O, cît de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine, şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor!


verse #20

Tu îi ascunzi, la adăpostul Feţei Tale, de cei ce -i prigonesc, îi ocroteşti în cortul Tău de limbile-cari -i clevetesc.


verse #21

Binecuvîntat să fie Domnul, căci Şi -a arătat în chip minunat îndurarea faţă de mine: parc`aş fi fost într`o cetate întărită.


verse #22

În pornirea mea nechibzuită, ziceam: „Sînt izgonit dinaintea Ta!” Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele, cînd am strigat spre Tine.


verse #23

Iubiţi dar pe Domnul, toţi cei iubiţi de El. Căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi, şi pedepseşte aspru pe cei mîndri.


verse #24

Fiţi tari, şi îmbărbătaţi-vă inima, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!

Chapters:


Books