Psalmii

Psalm 102


Chapters:


verse #1

(O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s`ajungă strigătul meu pînă la Tine!


verse #2

Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab!


verse #3

Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.


verse #4

Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc.


verse #5

Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.


verse #6

Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături;


verse #7

nu mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.


verse #8

În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.


verse #9

Mănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura,


verse #10

din pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m`ai ridicat, şi m`ai aruncat departe.


verse #11

Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.


verse #12

Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.


verse #13

Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el.


verse #14

Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui.


verse #15

Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta.


verse #16

Da, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa.


verse #17

El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea.


verse #18

Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!


verse #19

Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt,


verse #20

ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte;


verse #21

pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim,


verse #22

cînd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.


verse #23

El mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele,


verse #24

Eu zic: „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!”


verse #25

Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.


verse #26

Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba.


verse #27

Dar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.


verse #28

Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.

Chapters:


Books