Psalmii

Psalm 139


Chapters:


verse #1

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,


verse #2

ştii cînd stau jos şi cînd mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gîndul.


verse #3

Ştii cînd umblu şi cînd mă culc, şi cunoşti toate căile mele.


verse #4

Căci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.


verse #5

Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mîna peste mine.


verse #6

O ştiinţă atît de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea înaltă ca s`o pot prinde.


verse #7

Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?


verse #8

Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;


verse #9

Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,


verse #10

şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.


verse #11

Dacă voi zice: „Cel puţin întunerecul mă va acoperi, -şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!”


verse #12

Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina.


verse #13

Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m`ai ţesut în pîntecele mamei mele:


verse #14

Te laud că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!


verse #15

Trupul meu nu era ascuns de Tine, cînd am fost făcut într`un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului.


verse #16

Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.


verse #17

Cît de nepătrunse mi se par gîndurile Tale, Dumnezeule, şi cît de mare este numărul lor!


verse #18

Dacă le număr, sînt mai multe decît boabele de nisip. Cînd mă trezesc, sînt tot cu Tine.


verse #19

O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă dela mine, oameni setoşi de sînge!


verse #20

Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!


verse #21

Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scîrbă de cei ce se ridică împotriva Ta?


verse #22

Da, îi urăsc cu o ură desăvîrşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.


verse #23

Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîndurile!


verse #24

Vezi dacă sînt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veciniciei!

Chapters:


Books