Psalmii

Psalm 73


Chapters:


verse #1

(Un psalm al lui Asaf.) Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.


verse #2

Totuş, era să mi se îndoaie piciorul, şi erau să-mi alunece paşii!


verse #3

Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, cînd vedeam fericirea celor răi.


verse #4

Într`adevăr, nimic nu -i turbură pînă la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.


verse #5

N`au parte de suferinţele omeneşti, şi nu sînt loviţi ca ceilalţi oameni.


verse #6

Deaceea mîndria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care -i înveleşte.


verse #7

Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decît le-ar dori inima.


verse #8

Rîd, şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,


verse #9

îşi înalţă gura pînă la ceruri, şi limba le cutreieră pămîntul.


verse #10

Deaceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin,


verse #11

şi zice: „Ce ar putea să ştie Dumnezeu, şi ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?”


verse #12

Aşa sînt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.


verse #13

Degeaba dar mi-am curăţit eu inima, şi mi-am spălat mînile în nevinovăţie:


verse #14

căci în fiecare zi sînt lovit, şi în toate dimineţile sînt pedepsit.


verse #15

Dacă aş zice: „Vreau să vorbesc ca ei,” iată că n`aş fi credincios neamului copiilor Tăi.


verse #16

M`am gîndit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zădarnică mi -a fost truda,


verse #17

pînă ce am intrat în sfîntul locaş al lui Dumnezeu, şi am luat seama la soarta dela urmă a celor răi.


verse #18

Da, Tu -i pui în locuri alunecoase, şi -i arunci în prăpăd.


verse #19

Cum sînt nimiciţi într`o clipă! Sînt perduţi, prăpădiţi printr`un sfîrşit năpraznic.


verse #20

Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!


verse #21

Cînd mi se amăra inima, şi mă simţeam străpuns în măruntaie,


verse #22

eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.


verse #23

Însă eu sînt totdeauna cu Tine, Tu m`ai apucat de mîna dreaptă;


verse #24

mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.


verse #25

Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pămînt nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decît în Tine.


verse #26

Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stînca inimii mele şi partea mea de moştenire.


verse #27

Căci iată că ceice se depărtează de Tine, pier; Tu nimiceşti pe toţi ceice-Ţi sînt necredincioşi.


verse #28

Cît pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.

Chapters:


Books