chapter 5
Să nu vorbești aspru unui om mai în vârstă; sfătuiește-l ca pe un tată! Pe cei tineri, tratează-i ca pe frați;
pe femeile mai în vârstă, ca pe mame, iar pe femeile mai tinere, ca pe surori, într-un mod întru totul cuviincios!
Respectă-le pe cele cu adevărat văduve!
Dacă o văduvă are copii sau nepoți, aceștia ar trebui să învețe să-și arate devotamentul față de Dumnezeu prin grija față de propria familie. În felul acesta, îi vor răsplăti pe părinții sau pe bunicii care i-au crescut. Acest lucru este plăcut înaintea lui Dumnezeu.
Femeia care este cu adevărat văduvă și nu are pe nimeni își pune speranța în Dumnezeu și stăruie zi și noapte în cereri și rugăciuni.
Dar văduva care trăiește în plăceri este moartă, chiar dacă trăiește.
Învață-i pe oameni aceste lucruri pentru ca nimeni să nu-i critice.
Cel ce nu se îngrijește de rudele sale și în special de cei din familia sa a negat credința și este mai rău decât un necredincios.
Pentru ca o femeie să fie trecută pe listă ca văduvă, ea trebuie să aibă cel puțin șaizeci de ani, să fi fost credincioasă soțului său,
să fie cunoscută pentru faptele ei bune: adică, dacă a crescut copii, dacă a primit oaspeți, dacă a spălat picioarele sfinților, dacă i-a ajutat pe cei cu necazuri și dacă a făcut tot felul de fapte bune.
Să nu treci pe listă o văduvă mai tânără! Căci dorințele lor fizice puternice le distrag atenția celor tinere și ele uită de Cristos, dorind să se căsătorească,
făcându-se astfel vinovate de încălcarea promisiunii pe care au făcut-o la început.
Pe lângă acestea, se învață să fie leneșe și să se plimbe din casă în casă. Și nu numai că sunt leneșe, dar mai și bârfesc, se amestecă în treburile altora și spun lucruri pe care nu ar trebui să le spună.
Deci vreau ca văduvele tinere să se căsătorească, să crească copii, să se ocupe de gospodărie și să nu dea dușmanului nici o ocazie să acuze.
Spun acestea pentru că unele s-au întors deja după Satan.
Dacă o credincioasă are văduve în familie, atunci să le întrețină, iar Biserica să nu fie împovărată astfel încât să le poată întreține pe cele cu adevărat văduve.
Bătrânii care conduc bine biserica ar trebui să fie considerați demni de a primi o cinste îndoită, în special cei care predică și îi învață pe alții.
Căci Scriptura spune: „Să nu legi gura boului care treieră grâul!“ și „Lucrătorul își merită plata.“
Să nu primești nici o acuzație împotriva unui bătrân, dacă nu e susținută de doi sau trei martori!
Mustră-i înaintea tuturor pe cei care păcătuiesc, pentru ca și celorlalți să le fie teamă.
Înaintea lui Dumnezeu, a lui Cristos Isus și a îngerilor aleși, te rog fierbinte să respecți aceste lucruri, fără nici un fel de preferințe și fără părtinire.
Să nu-ți pui mâinile peste nimeni cu superficialitate! Să nu te faci părtaș păcatelor altor oameni! Ține-te întotdeauna curat!
Pe lângă apă, bea și câte puțin vin pentru stomacul tău și având în vedere desele tale îmbolnăviri.
Păcatele unora ajung vizibile și merg mai înainte la judecată, în timp ce ale altora vin pe urmă și se vor vedea mai târziu.
La fel, faptele bune sunt evidente, și chiar cele care nu se văd nu pot rămâne ascunse.