A doua scrisoare a lui Petru

Chapters:

1 2 3

verse #1

Totuși, printre oamenii lui Dumnezeu, au apărut unii profeți mincinoși, așa cum vor fi și printre voi învățători mincinoși. Ei vor introduce, pe ascuns, învățături distrugătoare și nu-L vor recunoaște pe Stăpânul care a plătit pentru libertatea lor. Astfel, ei vor atrage asupra lor o distrugere rapidă.

verse #2

Mulți oameni îi vor urma în lucrurile imorale pe care le vor face. Din cauza lor, calea adevărului va fi vorbită de rău.

verse #3

Și, în lăcomia lor, ei vor încerca să tragă foloase de pe urma voastră, cu povești inventate de ei. Dumnezeu i-a condamnat de mult, și aceasta nu este doar o amenințare. Distrugerea lor este pregătită și stă să vină.

verse #4

Căci Dumnezeu nu a cruțat nici pe îngerii care au păcătuit, ci i-a trimis în carcerele întunecoase ale iadului1, pentru a fi ținuți acolo până la judecată.

verse #5

Dumnezeu nu a cruțat lumea veche, ci l-a ocrotit numai pe Noe, un bărbat care a predicat oamenilor despre trăirea în dreptate. Dumnezeu a adus potopul peste o lume plină de oameni răi și i-a scăpat numai pe Noe și alte șapte persoane.

verse #6

Dumnezeu a condamnat cetățile Sodoma și Gomora la distrugere, transformându-le în cenușă, și a făcut din ele un exemplu pentru oamenii din timpurile viitoare care vor trăi în păcat.

verse #7

Dumnezeu l-a salvat pe Lot, un om drept, care a suferit din cauza purtării imorale a oamenilor păcătoși.

verse #8

Acest bărbat drept, trăind în mijlocul lor, văzând și auzind ce se întâmpla, era torturat în sufletul său drept, zi de zi, din cauza faptelor lor rele.

verse #9

Domnul știe deci să-i scape pe cei devotați Lui din încercările lor și să-i păstreze pe cei nedrepți, sub pedeapsă, în timp ce așteaptă ziua judecății,

verse #10

în special pe aceia care urmează pofta necurată a naturii lor omenești și disprețuiesc autoritatea lui Dumnezeu.
Ei sunt plini de cutezanță și încăpățânați și nu se tem să-i vorbească de rău pe îngerii slăviți,

verse #11

pe când îngerii, care au o putere și o tărie mai mare decât acești oameni, nu aduc nici o acuzație defăimătoare la adresa lor înaintea Domnului.

verse #12

Dar oamenii aceștia sunt asemenea unor animale lipsite de judecată, călăuzite de instinct, născute pentru a fi prinse și omorâte. Ei ridiculizează lucrurile pe care nu le cunosc. Așa cum sunt distruse animalele acestea, la fel vor pieri și învățătorii mincinoși.

verse #13

Și ei vor fi răniți, drept răsplată pentru răul făcut. Fericirea lor este să trăiască imoral ziua în amiaza mare. Ei sunt niște pete care întinează și își gustă din plin înșelăciunile în timp ce mănâncă împreună cu voi.

verse #14

Le scapără ochii aflându-se mereu în căutarea unei femei cu care să comită adulter și nu încetează niciodată să păcătuiască astfel. Ei ademenesc sufletele nestatornice să păcătuiască. Inima lor este antrenată la lăcomie. Ei sunt blestemați!

verse #15

Ei au părăsit calea cea dreaptă și s-au rătăcit. Ei au urmat drumul pe care a mers Balaam, fiul lui Beor, căruia i-a plăcut să primească plata pentru răul făcut.

verse #16

Dar pentru neascultarea lui, el a fost mustrat: o măgăriță necuvântătoare a vorbit cu voce de om și a pus frâu nebuniei profetului.

verse #17

Învățătorii mincinoși sunt ca niște izvoare de apă seci, ca niște nori purtați de furtună. Pentru ei a fost păstrat un loc în cel mai adânc întuneric.

verse #18

Ei rostesc cuvântări deșarte, pline de mândrie și îi ademenesc cu pofte senzuale pe aceia care de-abia au scăpat de cei ce trăiesc în greșeală.

verse #19

Învățătorii mincinoși promit acestor oameni libertatea, dar ei înșiși sunt sclavi ai stricăciunii. Căci orice om este sclavul acelui lucru care a pus stăpânire pe el.

verse #20

Acești oameni au fost eliberați de necurăția din lume, prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos. Dar dacă, după aceea, ei sunt prinși din nou în lucrurile pe care le făceau, și acestea pun stăpânire pe ei, atunci starea lor din urmă este mai rea decât cea de la început.

verse #21

Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea cea dreaptă, decât să o cunoască și să se întoarcă de la porunca sfântă ce le-a fost dată.

verse #22

Ce li s-a întâmplat acestor oameni este ca în acest proverb adevărat: „Câinele s-a întors la ceea ce a vărsat“ sau, cum se mai spune: „Scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăși în mocirlă.“

Chapters:

1 2 3