chapter 2
De aceea trebuie să dăm mare atenție adevărurilor pe care le-am auzit.
Astfel nu ne vom abate din drum. Căci, dacă Cuvântul care a fost vestit prin îngeri s-a dovedit a fi neclintit, astfel încât orice încălcare și orice neascultare și-au primit pedeapsa meritată,
cum vom scăpa atunci noi de pedeapsă, dacă privim cu dispreț o mântuire așa de mare? Această mântuire ne-a fost vestită mai întâi de Domnul, apoi ne-a fost confirmată de cei ce L-au auzit.
Dumnezeu a adăugat mărturia Sa la mărturia lor prin semne, minuni, tot felul de miracole și prin daruri ale Duhului Sfânt, pe care El le-a împărțit așa cum a dorit.
Dumnezeu nu i-a ales pe îngeri să fie conducători peste lumea viitoare, despre care vorbim acum.
Undeva, în Scriptură, este scris:
„Ce este omul,
ca să Te gândești la el?
Și ce este fiul omului,
ca să-Ți pese atât de mult de el?
L-ai făcut, pentru puțin timp,
inferior îngerilor.
I-ai dat slavă și onoare
și i-ai dat stăpânire peste toate
lucrurile.“
(Psalmul 8.4–6)
Dumnezeu l-a pus conducător peste toate și nu a lăsat nimic care să nu fie sub controlul lui. Dar acum noi nu vedem că toate lucrurile îi sunt supuse.
Dar Îl vedem pe Isus, Cel care pentru puțin timp a fost făcut inferior îngerilor, încununat cu slavă și onoare, datorită suferinței și morții Sale. Datorită harului lui Dumnezeu, Isus a murit pentru toată omenirea.
Dumnezeu a creat toate lucrurile și toate lucrurile subzistă prin El pentru a arăta slava Sa. Dumnezeu a vrut ca mulți fii și fiice să ia parte la slava Sa. De aceea a fost nevoie să-L facă desăvârșit, prin suferință, pe cel care deschide calea spre mântuirea lor.
Cel care îi sfințește pe oameni și cei ce sunt sfințiți au o origine comună. De aceea, Lui nu Îi este rușine să-i numească frații Săi.
El spune:
„Voi vesti Numele Tău fraților Mei.
Îți voi cânta laude
în fața poporului Tău,
în mijlocul adunării.“
(Psalmul 22.22)
Și mai spune:
„În Dumnezeu voi avea încredere.“
(Isaia 8.17)
Și, de asemenea:
„Iată-Mă, Eu și copiii
pe care Mi i-a dat Dumnezeu.“
(Isaia 8.18)
Acești copii sunt oameni, din carne și din sânge. De aceea și Isus a devenit om din carne și sânge, asemenea lor, pentru ca, prin moartea Sa, să-l distrugă pe cel ce are puterea morții, adică pe Diavolul
și să-i elibereze pe cei care au fost ținuți sclavi, de-a lungul întregii lor vieți, de teama de moarte.
Este limpede că nu pe îngeri îi ajută El, ci pe urmașii lui Avraam.
Așa că Isus a trebuit să fie făcut asemenea fraților Lui în toate privințele, pentru a putea deveni un mare preot al lui Dumnezeu, un preot credincios și plin de milă, pentru ca să aducă iertarea pentru păcatele oamenilor.
El Însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit; de aceea El poate acum să-i ajute pe cei ce sunt ispitiți.