chapter 4
Ceea ce vreau să spun este că atâta timp cât moștenitorul este copil, el nu este diferit de un sclav, deși toate sunt ale lui.
El se află în grija tutorilor și a administratorilor până la momentul hotărât de tatăl său.
La fel s-a întâmplat și cu noi. Când eram copii, eram sclavii principiilor fundamentale ale lumii.
Dar, la momentul potrivit, Dumnezeu Și-a trimis Fiul. El a fost născut de o femeie și a trăit sub Lege,
ca să-i răscumpere pe cei care sunt sub Lege, astfel încât să fim înfiați de Dumnezeu și să fim copiii Lui.
Și pentru că sunteți copiii Lui, Dumnezeu a trimis Duhul Fiului Său în inimile voastre. Duhul strigă: „Ava!“, adică „Tată!“
Acum nu mai ești sclav, ci fiu. Și dacă ești fiu, ești și moștenitor prin Dumnezeu.
În trecut, când nu-L cunoșteați pe Dumnezeu, erați sclavii dumnezeilor care de fapt nu sunt dumnezei.
Dar acum, când Îl cunoașteți pe Dumnezeu (sau, mai degrabă, acum, când Dumnezeu vă cunoaște), cum vă puteți întoarce la acele principii slabe și nefolositoare ai căror sclavi vreți să fiți din nou?
Voi sărbătoriți zile, luni, anotimpuri și ani.
Mă tem pentru voi! Îmi este teamă ca nu cumva să fi muncit degeaba pentru voi.
Fraților, vă rog, fiți ca mine, căci și eu sunt ca voi. Nu mi-ați făcut nici un fel de rău.
Știți că, la început, când v-am proclamat Vestea Bună, eram bolnav.
Deși boala mea a fost o încercare pentru voi, nu m-ați privit cu dispreț și nu m-ați respins. În schimb, m-ați primit ca pe un înger al lui Dumnezeu sau chiar ca pe Cristos Isus Însuși!
Deci ce s-a întâmplat cu fericirea pe care o aveați la început? Îmi amintesc că, dacă s-ar fi putut, v-ați fi scos și ochii din cap și mi i-ați fi dat.
Sunt eu acum dușmanul vostru pentru că vă spun adevărul?
Oamenii aceia, care încearcă cu atâta entuziasm să vă câștige de partea lor, nu fac toate acestea cu intenții curate. Ei încearcă să vă despartă de noi pentru ca să fiți plini de entuziasm pentru ei.
Este bine să fiți entuziasmați întotdeauna pentru ceva bun, nu numai când sunt cu voi.
Copiii mei, pentru voi trebuie să trec din nou prin durerile nașterii până când se va vedea imaginea lui Cristos în voi.
Aș vrea să fiu acum cu voi și să-mi schimb tonul pentru că într-adevăr m-ați nedumerit!
Vreau să vă întreb, pe cei care vreți să fiți sub Lege: nu știți ce spune Legea?
Spune că Avraam a avut doi fii. Unul i s-a născut dintr-o sclavă, iar celălalt dintr-o femeie liberă.
Cel născut din sclavă s-a născut ca oricare altul. Însă cel născut din femeia liberă, s-a născut ca urmare a promisiunii lui Dumnezeu.
Aceste lucruri au un înțeles simbolic. Aceste femei reprezintă două legăminte. Unul dintre legăminte este cel de pe Muntele Sinai și naște copii care sunt sclavi. Aceasta este Agar.
Agar, care simbolizează Muntele Sinai din Arabia, corespunde Ierusalimului de astăzi, care este în sclavie cu copiii săi.
Dar Ierusalimul ceresc este liber și este mama noastră.
Căci în Scriptură este scris:
„Bucură-te, femeie,
care nu poți avea copii
și care nu poți naște!
Saltă și strigă de bucurie tu,
cea care nu ai simțit durerile nașterii!
Copiii femeii părăsite sunt mai numeroși
decât copiii femeii care are un soț.“
(Isaia 54.1)
Deci voi, fraților, sunteți copiii promisiunii lui Dumnezeu, așa cum a fost și Isaac.
Dar după cum atunci cel ce s-a născut în mod natural l-a persecutat pe cel născut prin puterea Duhului, la fel se întâmplă și acum.
Dar ce spune Scriptura? „Alung-o pe sclavă și pe copilul său, pentru că fiul sclavei nu va fi moștenitor împreună cu fiul femeii libere.“
De aceea, fraților, noi nu suntem copiii sclavei, ci ai femeii libere.