Scrisoarea lui Iacov

chapter 2


Chapters:

1 2 3 4 5


Dragostea față de toți oamenii


verse #1

Frații mei, voi aveți credință în Domnul nostru slăvit, Isus Cristos. Dar nu o manifestați purtându-vă cu unii oameni într-un fel și cu alții în alt fel.


verse #2

Să zicem că în adunarea voastră intră un om care poartă un inel de aur și haine scumpe și intră și un om sărac, îmbrăcat în haine zdrențăroase.


verse #3

Să zicem că vă purtați cu multă atenție cu omul îmbrăcat frumos și îi spuneți: „Dumneavoastră stați în locul acesta bun!“, iar celui sărac îi spuneți: „Tu stai acolo, în picioare!“, sau: „Stai jos, la picioarele mele!“


verse #4

Dacă faceți acest lucru, voi îi considerați pe unii oameni mai importanți decât alții. Gândurile rele dau naștere la această judecată părtinitoare.


verse #5

Iubiți frați, ascultați-mă! Dumnezeu i-a ales pe cei pe care lumea îi consideră săraci să fie bogați în credință și moștenitori ai Împărăției pe care a El promis-o celor care Îl iubesc.


verse #6

Dar voi ați arătat dispreț față de omul sărac. Oare nu bogații vă asupresc și vă târăsc prin tribunale?


verse #7

Și nu sunt ei aceia care își bat joc de numele bun pe care îl purtați?


verse #8

Dacă împliniți cu adevărat Legea împărătească, conform Scripturii care spune: „Iubește-ți aproapele așa cum te iubești pe tine însuți!“, faceți ce este bine.


verse #9

Dar dacă vă purtați cu unii oameni ca și cum ar fi mai importanți decât alții, păcătuiți și sunteți dovediți vinovați de încălcarea Legii lui Dumnezeu.


verse #10

Vă spun aceste lucruri pentru că, dacă cineva face tot ceea ce spune Legea, cu o singură excepție, va fi vinovat de încălcarea întregii Legi.


verse #11

Dumnezeu a spus: „Să nu comiți adulter!“ Același Dumnezeu a spus: „Să nu ucizi!“ Deci, dacă nu comiți adulter, dar ucizi, ești vinovat de încălcarea Legii.


verse #12

Să vorbiți și să vă purtați ca unii care veți fi judecați de Legea care îi eliberează pe oameni.


verse #13

Dumnezeu îi va judeca fără milă pe cei ce n-au avut milă față de alții. Dar cel ce a arătat milă poate veni fără teamă la judecată.


Credința arătată prin fapte


verse #14

Frații mei, la ce-i folosește cuiva să pretindă că are credință, dacă nu face nimic pentru a o dovedi? Poate credința aceasta să-l mântuiască?


verse #15

Dacă un frate sau o soră nu au haine și le lipsește hrana de fiecare zi,


verse #16

iar voi le spuneți: „Dumnezeu să fie cu voi! Sper să vă încălziți și să mâncați pe săturate!“, dar nu le dați lucrurile de care au nevoie pentru trup, nu ați făcut nici un bine.


verse #17

La fel este și cu credința: dacă nu este însoțită de fapte, credința este moartă.


verse #18

Dar cineva poate să spună: „Tu ai credință, iar eu am fapte.“ Arată-mi credința ta fără fapte, iar eu îți voi arăta credința mea prin faptele mele.


verse #19

Credeți că există un singur Dumnezeu? Bine faceți! Dar și demonii cred și tremură de frică.


verse #20

Om nechibzuit! Vrei să vezi că, fără fapte, credința este inutilă?


verse #21

Strămoșul nostru Avraam a fost îndreptățit de Dumnezeu datorită faptelor sale, când l-a adus pe fiul său, Isaac, pe altar.


verse #22

Vedeți deci că în cazul său credința a lucrat împreună cu faptele sale, iar credința a fost întregită prin fapte.


verse #23

Astfel s-a împlinit pasajul din Scriptură care spune: „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu și aceasta i-a fost considerată ca dreptate“; de aceea Avraam a fost numit „prietenul lui Dumnezeu“.


verse #24

Vedeți deci că omul este îndreptățit prin fapte și nu numai prin credință.


verse #25

La fel, prostituata Rahav a fost îndreptățită de Dumnezeu prin faptele sale, atunci când i-a primit pe soli în casa ei. Ea i-a ajutat să scape cu viață arătându-le un alt drum.


verse #26

După cum trupul fără duh este mort, tot așa și credința fără fapte este moartă.

Chapters:


Books