Evanghelia după Luca
capítulo 10
Trimiterea celor șaptezeci
verso 1
După ce s-au întâmplat aceste lucruri, Domnul a ales încă șaptezeci [și doi] de oameni. El i-a trimis să meargă câte doi, înaintea Lui, în fiecare cetate și în fiecare loc pe unde urma să treacă.
verso 2
El le-a spus: „Recolta este bogată, dar puțini sunt lucrătorii! Rugați deci pe Domnul secerișului să trimită mai mulți lucrători la secerișul Său!
verso 3
Duceți-vă! Și țineți minte că vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor.
verso 4
Nu luați cu voi traistă, sac sau încălțăminte. Și nu salutați oamenii pe care îi întâlniți pe drum.
verso 5
Când intrați într-o casă, primele voastre cuvinte să fie: «Pacea să fie peste casa aceasta!»
verso 6
Dacă în acea casă locuiește un om iubitor de pace, pacea voastră va veni asupra lui. Dacă nu, aceasta se va întoarce la voi.
verso 7
Rămâneți în casa aceea, mâncați și beți ce vi se dă, pentru că lucrătorul merită această plată. Să nu vă mutați din casă în casă.
verso 8
Când intrați într-o localitate și oamenii vă primesc bine, mâncați ce vi se va pune înainte.
verso 9
Vindecați bolnavii din acea localitate și spuneți-le oamenilor: «Împărăția lui Dumnezeu a venit la voi!»
verso 10
Când intrați într-o localitate și oamenii nu vă primesc bine, ieșiți pe străzile ei și spuneți:
verso 11
«Scuturăm împotriva voastră chiar și praful din localitatea voastră care s-a lipit de picioarele noastre! Să știți totuși că Împărăția lui Dumnezeu a venit la voi!»
verso 12
Vă spun că, în Ziua judecății, va fi mai rău pentru oamenii din acea localitate decât a fost pentru locuitorii Sodomei.
Avertizarea oamenilor necredincioși
verso 13
Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaida! Multe minuni au avut loc în cetățile voastre. Dacă aceste minuni ar fi fost făcute în Tir și Sidon, locuitorii lor de mult și-ar fi schimbat viața. Oamenii aceia ar fi purtat pânză de sac și ar fi turnat cenușă pe ei ca să arate că regretă păcatele pe care le-au comis.
verso 14
Dar în Ziua judecății va fi mai rău pentru voi decât pentru Tir și Sidon.
verso 15
Iar tu, Capernaume, vei fi înălțat până la ceruri? Nu, ci vei fi coborât până în iad!
verso 16
Cine vă ascultă pe voi Mă ascultă pe Mine. Și cine nu vă primește pe voi, pe Mine nu Mă primește. Iar cel ce Mă respinge pe Mine Îl respinge pe Cel care M-a trimis pe Mine.“
Căderea lui Satan
verso 17
Cei șaptezeci [și doi] s-au întors plini de bucurie și au zis: „Doamne, chiar și demonii ne ascultă, când le poruncim în Numele Tău!“
verso 18
Dar Isus le-a răspuns: „L-am văzut pe Satan căzând ca un fulger din cer!
verso 19
Iată, v-am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpioni și v-am dat putere care să o depășească pe cea a dușmanului. Nimic nu vă va răni.
verso 20
Dar nu vă bucurați de autoritatea pe care o aveți asupra duhurilor, ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.“
Isus Se roagă Tatălui
verso 21
Atunci Isus, plin de bucurie prin Duhul Sfânt, a spus: „Mulțumesc, Tată, Domn al cerurilor și al pământului, că ai ascuns aceste lucruri oamenilor deștepți și înțelepți, dar le-ai făcut cunoscute celor simpli. Da, Tată, pentru că așa ai vrut Tu să faci.
verso 22
Toate lucrurile Mi-au fost date Mie de către Tatăl Meu. Nimeni nu știe cine este Fiul, în afară de Tatăl. Și nimeni nu știe cine este acest Tată, în afară de Fiul și de cel căruia vrea Fiul să i-L descopere.“
verso 23
Apoi, când au rămas singuri, întorcându-Se spre ucenici, Isus le-a spus: „Voi sunteți fericiți pentru că vedeți ceea ce vedeți!
verso 24
Vă spun că mulți profeți și împărați au vrut să vadă lucrurile pe care le vedeți voi, dar nu le-au văzut; și au vrut să audă lucrurile pe care le auziți voi, dar nu le-au auzit.“
Pilda samariteanului
verso 25
Atunci un învățător al Legii s-a ridicat și L-a pus la încercare pe Isus, întrebând: „Învățătorule, ce trebuie să fac ca să obțin viața eternă?“
verso 26
Isus i-a spus: „Ce este scris în Lege? Ce citești acolo?“
verso 27
Învățătorul Legii a răspuns: „«Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu toată gândirea ta» și: «Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.»“
verso 28
Isus i-a spus: „Răspunsul tău este corect. Fă lucrurile acestea și vei avea viața eternă!“
verso 29
Dar omul, vrând să se justifice, L-a întrebat pe Isus: „Cine este aproapele meu?“
verso 30
Isus i-a răspuns: „Un om călătorea pe drumul care duce de la Ierusalim la Ierihon. Au dat peste el niște tâlhari, care i-au furat hainele, l-au bătut și au plecat lăsându-l aproape mort.
verso 31
S-a întâmplat ca pe acolo să treacă un preot. Când l-a văzut pe omul acela, preotul a trecut pe lângă el și a mers pe partea cealaltă a drumului.
verso 32
Apoi a trecut pe acolo un levit. Levitul l-a văzut pe acel om, dar a trecut de el, mergând pe cealaltă parte a drumului.
verso 33
Dar a trecut și un samaritean prin acel loc. El l-a văzut pe omul acela și i-a fost milă de el. S-a dus la el și i-a pus untdelemn și vin pe răni, apoi le-a bandajat.
verso 34
După aceea, samariteanul l-a luat pe om, l-a pus pe măgarul său și l-a dus la un han. Acolo a avut grijă de el.
verso 35
A doua zi, samariteanul a scos două monede de argint și i-a dat gazdei banii, spunându-i: «Ai grijă de acest om. Și dacă vei mai cheltui ceva cu el, îți voi plăti când mă voi întoarce.»“
verso 36
„Ce zici: care dintre aceștia trei a fost aproapele omului care a căzut în mâinile tâlharilor?“
verso 37
Învățătorul Legii a răspuns: „Cel căruia i-a fost milă de el și care l-a ajutat.“
Atunci Isus i-a spus: „Du-te și poartă-te la fel ca el.“
Marta și Maria
verso 38
În timp ce Isus și ucenicii Lui își urmau drumul, El a intrat într-un sat. O femeie, pe nume Marta, L-a primit cu multă bucurie în casa ei.
verso 39
Ea avea o soră, Maria, care stătea la picioarele Domnului și asculta învățătura Lui.
verso 40
Marta era ocupată cu multe pregătiri. Ea s-a dus la Isus și I-a spus: „Doamne, nu-Ți pasă că sora mea m-a lăsat să fac toată treaba singură? Spune-i să vină să mă ajute!“
verso 41
Domnul i-a răspuns: „Marta, Marta, ești îngrijorată și supărată de multe lucruri.
verso 42
Dar de un singur lucru este nevoie. Maria a ales partea bună; aceasta nu-i va fi luată niciodată.“
Libros
