capítulo 18
Isus le-a spus ucenicilor o pildă pentru a-i învăța că trebuie să se roage mereu și să nu renunțe.
El a spus: „Într-o cetate, trăia un judecător. El nu se temea de Dumnezeu și nu avea respect pentru oameni.
În cetatea aceea era o văduvă care venea mereu la judecător și îi spunea: «Fă-mi dreptate față de omul care îmi face rău.»
Mult timp judecătorul nu a vrut să o ajute. Dar, până la urmă, el s-a gândit: «Nu mă tem de Dumnezeu și nu am respect pentru oameni.
Dar pentru că această văduvă nu mă lasă în pace, îi voi face dreptate, ca să nu mai vină și să mă tot bată la cap.»“
Apoi Domnul a spus: „Observați ce spune judecătorul nedrept?
Și oare nu va face Dumnezeu dreptate oamenilor pe care i-a ales și care strigă către El zi și noapte? Dumnezeu nu va aștepta mult până să-i ajute.
Vă spun că El va avea grijă să li se facă repede dreptate. Dar când va veni Fiul omului, va găsi oare pe pământ oameni care cred în El?“
Erau acolo oameni care se considerau drepți și se uitau de sus la toți ceilalți. Isus le-a spus următoarea pildă:
„Doi oameni s-au dus la Templu să se roage. Unul era fariseu, iar celălalt era vameș.
Fariseul stătea deoparte și se ruga astfel: «Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca alți oameni care fură, înșală, comit adulter, și nici chiar ca acest vameș.
Țin post de două ori pe săptămână și dau a zecea parte din tot ce câștig.»
Dar vameșul stătea la distanță și nici măcar nu-și ridica ochii spre cer. El se bătea în piept și spunea: «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!»
Vă spun că omul acesta, și nu fariseul, a plecat acasă îndreptățit înaintea lui Dumnezeu. Pentru că oricine se va înălța va fi smerit. Dar cel ce se smerește va fi înălțat.“
La Isus au fost aduși niște copilași pentru ca El să-i atingă. Când au văzut ucenicii acest lucru, i-au certat pe aceia care îi aduceau.
Dar Isus i-a chemat pe copilași la El și a spus: „Lăsați copilașii să vină la Mine! Nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca ei!
Vă spun adevărul: cine nu primește Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș nu va intra în ea.“
Un conducător iudeu L-a întrebat: „Bunule învățător, ce trebuie să fac pentru a moșteni viața eternă?“
Isus i-a spus: „De ce Mă numești bun? Nimeni nu este bun în afară de Dumnezeu.
Știi poruncile lui Dumnezeu: «Să nu comiți adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu depui mărturie mincinoasă, să-i respecți pe tatăl tău și pe mama ta.»“
Conducătorul iudeu a spus: „Am ascultat de aceste porunci de când eram copil.“
Când a auzit Isus acest lucru, i-a spus: „Mai trebuie să faci un lucru: vinde tot ce ai și împarte banii la săraci. Atunci vei avea o comoară în ceruri. Apoi vino și urmează-Mă!“
Când a auzit acestea, omul s-a întristat pentru că era foarte bogat.
Când Isus l-a văzut întristat, a spus: „Va fi foarte greu pentru oamenii bogați să intre în Împărăția lui Dumnezeu!
Va fi mai ușor pentru o cămilă să treacă prin urechea acului decât pentru un bogat să intre în Împărăția lui Dumnezeu.“
Oamenii care au auzit aceste lucruri au spus: „Atunci cine poate fi mântuit?“
Isus a spus: „Dumnezeu poate face lucruri care pentru oameni sunt imposibile.“
Atunci Petru a spus: „Iată, noi am lăsat tot ce aveam și Te-am urmat!“
Isus le-a spus: „Vă spun adevărul: tuturor celor care și-au lăsat casa, soția, frații, părinții sau copiii pentru Împărăția lui Dumnezeu,
li se va înapoia cu mult mai mult în viața aceasta. Iar în veacul ce va veni, vor trăi cu Dumnezeu pentru totdeauna.“
Isus i-a luat deoparte pe cei doisprezece și le-a spus: „Iată că mergem la Ierusalim și tot ce a fost scris de profeți despre Fiul omului se va întâmpla!
Da, El va fi dat pe mâna neevreilor. Ei își vor bate joc de El, Îl vor insulta și Îl vor scuipa.
Îl vor biciui și Îl vor omorî. Dar în a treia zi va învia.“
Ucenicii nu au înțeles nici unul dintre aceste lucruri. Înțelesul lor le era ascuns și nu știau despre ce vorbea Isus.
În timp ce Isus Se apropia de Ierihon, un om orb stătea lângă drum și cerșea.
Când orbul a auzit mulțimea trecând, a întrebat ce se întâmplă.
I s-a spus că trecea Isus din Nazaret.
El a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!“
Cei ce mergeau înainte i-au spus să tacă, dar el striga și mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!“
Isus S-a oprit și a poruncit ca orbul să fie adus la El. Când acesta s-a apropiat, Isus l-a întrebat:
„Ce vrei să fac pentru tine?“
Omul a răspuns: „Doamne, vreau să-mi recapăt vederea!“
Isus i-a spus: „Recapătă-ți vederea! Credința ta te-a vindecat.“
Imediat omul a putut să vadă. El L-a urmat pe Isus, lăudând pe Dumnezeu. Toți oamenii au văzut acest lucru și L-au lăudat și ei pe Dumnezeu.