Evanghelia după Luca

Capítulos:

… 6 7 8 9 10 …   ⇤ ← 8 → ⇥

verso 1

După aceea, Isus a trecut prin câteva cetăți și sate. El le spunea oamenilor un mesaj de la Dumnezeu, Vestea Bună despre Împărăția lui Dumnezeu. Cei doisprezece apostoli erau cu El.

verso 2

Cu ei mai erau și niște femei care fuseseră vindecate de duhuri rele și de diferite boli: Maria, căreia i se spunea și Magdalena, din care ieșiseră șapte duhuri rele;

verso 3

Ioana, soția lui Cuza, administratorul lui Irod, Suzana și multe altele. Aceste femei i-au ajutat cu ce aveau pe Isus și ucenicii Lui.

verso 4

Când s-a strâns o mare mulțime, pentru că au venit la Isus mulți oameni din toate cetățile, El le-a spus această pildă:

verso 5

„Semănătorul a ieșit să-și semene sămânța. În timp ce semăna, o parte din sămânță a căzut lângă drum. Oamenii au călcat pe ea, păsările cerului au mâncat din ea.

verso 6

Altă parte a căzut pe pământ pietros. După ce a crescut, s-a veștejit, pentru că nu avea umezeală.

verso 7

Altă parte din sămânță a căzut printre spini. Spinii au crescut împreună cu ea și au înăbușit-o.

verso 8

Și altă parte din sămânță a căzut pe pământ bun. A crescut și a adus rod însutit.“
După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit, să audă!“

verso 9

Ucenicii Săi L-au întrebat care este înțelesul acestei pilde.

verso 10

Isus le-a spus: „Voi ați fost aleși să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, dar celorlalți li se vorbește în pilde, pentru ca:

«Deși privesc, ei să nu vadă
    și deși aud, să nu înțeleagă.»
        (Isaia 6.9)

verso 11

Acesta este înțelesul pildei: sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu.

verso 12

Semințele de lângă drum reprezintă oamenii care aud cuvântul, apoi vine Diavolul și ia învățătura din inimile lor, ca ei să nu creadă și să nu fie mântuiți.

verso 13

Semințele care au căzut pe pământ pietros reprezintă oamenii care aud cuvântul și îl primesc cu bucurie, dar ei nu au rădăcină. Ei cred pentru un timp, dar când vin necazurile, renunță și se îndepărtează de Dumnezeu.

verso 14

Sămânța care a căzut printre spini reprezintă oamenii care aud cuvântul, dar sunt sufocați de griji, de bogății și de plăcerile vieții. Sămânța aceasta nu reușește nicidecum să aducă rod.

verso 15

Sămânța care a căzut pe pământ bun reprezintă oamenii cu inima sinceră și bună. Când aud cuvântul, ei îl păstrează în sufletele lor și aduc roadă în răbdare.

verso 16

Nimeni, după ce aprinde lampa, n-o acoperă cu un vas și nici n-o pune sub pat, ci o pune pe un suport, astfel încât cei care intră să vadă lumina.

verso 17

Fiindcă tot ceea ce este ascuns va fi descoperit; și tot ce este acum secret va fi făcut cunoscut și adus la lumină.

verso 18

Fiți atenți deci cum ascultați, pentru că celui ce are i se va da mai mult. Dar celui ce nu are i se va lua și ceea ce crede că are.“

verso 19

Mama și frații lui Isus au venit să-L vadă, dar nu au putut să ajungă la El din cauza mulțimii.

verso 20

Cineva I-a spus: „Mama și frații Tăi stau afară și vor să Te vadă.“

verso 21

Dar Isus a răspuns: „Mama și frații Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și îl împlinesc.“

verso 22

Într-una din zile, Isus S-a urcat într-o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le-a spus: „Să trecem pe malul celălalt al lacului.“ Și au plecat în larg.

verso 23

Pe când barca înainta, Isus a adormit. O furtună mare s-a pornit pe lac. Corabia lor a început să se umple cu apă și ei erau în primejdie.

verso 24

Așa că ucenicii au venit și L-au trezit pe Isus, strigând: „Stăpâne, Stăpâne, ne scufundăm!“
Atunci El S-a ridicat și a certat vântul și valurile. Furtuna s-a oprit și valurile s-au liniștit.

verso 25

Apoi Isus i-a întrebat: „Unde vă este credința?“
Dar ei erau speriați și uimiți și își spuneau unul altuia: „Cine este Acesta care poruncește până și vântului și apei și este ascultat de ele?“

verso 26

Isus și ucenicii Lui au ajuns cu corabia în ținutul gherghesenilor, care este pe malul opus Galileii.

verso 27

Când Isus a coborât pe mal, L-a întâmpinat un om din cetate, care era posedat de demoni. Mult timp el nu purtase haine și nici nu locuise într-o casă, ci locuia printre morminte.

verso 28

Isus a poruncit duhului să iasă din omul acela pe care pusese stăpânire de mult timp. Omul fusese pus în închisoare, cu lanțuri la mâini și la picioare, dar întotdeauna reușise să scape din lanțuri și fusese dus de demon în pustie.

verso 29

Atunci omul a căzut la picioarele lui Isus și a strigat: „Ce ai cu mine Isuse, Fiul Dumnezeului Cel Preaînalt? Te rog, nu mă chinui!“

verso 30

Isus l-a întrebat: „Cum te numești?“
El a răspuns: „Legiune“ pentru că în el intraseră mai mulți demoni.

verso 31

Demonii L-au rugat pe Isus să nu le poruncească să se ducă în întunericul etern.

verso 32

Pe munte era o turmă mare de porci care pășteau. Demonii L-au rugat pe Isus să-i lase să intre în ei. Isus le-a dat voie.

verso 33

Demonii au ieșit din om și au intrat în porci. Apoi turma s-a repezit în jos, de pe râpă, direct în lac. Și toți porcii s-au înecat.

verso 34

Când oamenii care aveau grijă de porci au văzut ce se întâmplase, au alergat și au povestit în cetate și prin sate cele văzute.

verso 35

Oamenii au ieșit să vadă ce se întâmplase. Au venit la Isus și l-au găsit pe omul din care fuseseră scoși demonii stând la picioarele Lui. Era îmbrăcat și gândirea îi era limpede. Atunci oamenii au fost cuprinși de frică.

verso 36

Cei care au văzut ce se întâmplase au povestit și altora cum a fost vindecat omul posedat de demoni.

verso 37

Toți oamenii din ținutul gherghesenilor L-au rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că erau toți înspăimântați. Atunci Isus S-a urcat în corabie și a plecat.

verso 38

Dar omul din care ieșiseră duhurile L-a rugat să-l ia cu El.
Isus i-a răspuns:

verso 39

„Întoarce-te acasă și povestește-le oamenilor tot ce a făcut Dumnezeu pentru tine.“
Omul a plecat și a spus în toată cetatea ce făcuse Isus pentru el.

verso 40

Când S-a întors Isus în Galileea, mulțimea L-a primit cu bucurie, căci toți Îl așteptau.

verso 41

Chiar atunci a venit un bărbat, pe nume Iair, care era conducătorul sinagogii. El a căzut la picioarele lui Isus și L-a rugat să meargă la el acasă.

verso 42

Singura lui fiică, în vârstă de doisprezece ani, era pe moarte.
În drum spre casa lui Iair, mulțimea se înghesuia în jurul lui Isus.

verso 43

Se afla acolo și o femeie care avea o hemoragie de doisprezece ani. Ea își cheltuise tot ce avea cu doctorii, dar nici unul nu reușise s-o vindece.

verso 44

Ea a venit pe la spatele lui Isus și s-a atins de poala hainei Lui. Imediat hemoragia i s-a oprit.

verso 45

Isus a întrebat: „Cine M-a atins?“
Când toți au negat, Petru a spus: „Învățătorule, mulțimile se înghesuie în jurul Tău, toți Te împing și Tu mai întrebi: «Cine M-a atins?»!“

verso 46

Dar Isus a spus: „Cineva M-a atins, pentru că am simțit o putere ieșind din Mine.“

verso 47

Când a văzut că nu a rămas neobservată, femeia a venit tremurând și a căzut înaintea Lui. Acolo, în fața tuturor oamenilor, ea a spus de ce L-a atins pe Isus și a povestit cum a fost imediat vindecată.

verso 48

Atunci Isus i-a spus: „Fiică, credința ta te-a vindecat. Du-te în pace!“

verso 49

În timp ce El încă vorbea, a venit cineva din casa conducătorului sinagogii și i-a spus: „Fiica ta a murit. Nu-L mai deranja pe Învățătorul!“

verso 50

Dar Isus l-a auzit și i-a spus lui Iair: „Nu te teme! Crede doar și fiica ta va fi vindecată.“

verso 51

Când au ajuns în casă, Isus nu a lăsat pe nimeni să intre cu El, în afară de Petru, Ioan, Iacov și de mama și tatăl fetei.

verso 52

Toți plângeau și o jeleau. Isus a spus: „Nu mai plângeți! Fata nu e moartă, ci doarme.“

verso 53

Toți au râs de El, căci știau că ea murise.

verso 54

Dar Isus a luat-o de mână și i-a spus: „Copilă, ridică-te!“

verso 55

Duhul ei s-a întors în ea și imediat fata s-a ridicat. Isus le-a spus să-i dea ceva să mănânce.

verso 56

Părinții fetei erau din cale afară de uimiți. Dar Isus le-a spus să nu povestească nimănui despre cele întâmplate.

Capítulos:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24