Evanghelia după Luca
capítulo 7
Vindecarea slujitorului unui centurion
verso 1
Când a terminat de zis ceea ce dorise să le spună oamenilor, Isus S-a dus în Capernaum.
verso 2
Acolo locuia un centurion care avea un slujitor bolnav, la care ținea foarte mult și care era pe moarte.
verso 3
Când centurionul a auzit de Isus, a trimis la El câțiva conducători iudei mai în vârstă, ca să-L roage să vină și să salveze viața slujitorului său.
verso 4
Ei s-au dus la Isus, L-au rugat din inimă și I-au spus: „Centurionul merită să faci acest lucru pentru el,
verso 5
pentru că iubește poporul nostru și el este cel ce ne-a construit sinagoga.“
verso 6
Isus a plecat cu ei. Nu era departe de casă, când centurionul a trimis la El niște prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te deranja. Nu merit ca Tu să-mi intri în casă.
verso 7
De aceea nici nu am îndrăznit să vin la Tine. Poruncește doar, și slujitorul meu va fi vindecat.
verso 8
Și eu sunt un om care ascultă ordine și, de asemenea, am soldați care ascultă de mine. Dacă spun unuia: «Du-te!», el se duce. Când spun altuia: «Vino!», el vine. Când spun slujitorului meu: «Fă lucrul acesta!», el îl face.“
verso 9
Când a auzit aceste cuvinte, Isus a rămas foarte impresionat de centurion. El S-a întors spre mulțimea care Îl urma și a zis: „Vă spun că nu am văzut atât de multă credință nici măcar în Israel!“
verso 10
Când s-au întors acasă, cei ce fuseseră trimiși la Isus l-au găsit pe slujitor sănătos.
Învierea fiului văduvei din Nain
verso 11
În ziua următoare, Isus S-a dus într-o cetate numită Nain. Ucenicii Lui și o mare mulțime de oameni mergeau cu El.
verso 12
Când S-a apropiat de poarta cetății, a văzut un om mort care era dus să fie îngropat. Mama lui era văduvă și acesta era singurul ei fiu. Multă lume din oraș era cu ea.
verso 13
Când a văzut-o, Domnului I s-a făcut milă de ea și i-a spus: „Nu plânge!“
verso 14
Apoi S-a apropiat și a atins sicriul. Oamenii care îl duceau s-au oprit. Apoi Isus a spus: „Tinere, îți spun: ridică-te!“
verso 15
Tânărul s-a ridicat și a început să vorbească. Isus l-a redat mamei lui.
verso 16
Toți au fost cuprinși de uimire și L-au slăvit pe Dumnezeu, spunând: „Printre noi a venit un mare profet“ și: „Dumnezeu a venit să-Și ajute poporul!“
verso 17
Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea și în toate împrejurimile.
Isus și Ioan Botezătorul
verso 18
Ucenicii lui Ioan s-au dus și i-au spus despre toate aceste lucruri. Atunci Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii lui
verso 19
și i-a trimis la Isus să-L întrebe: „Tu ești Cel ce trebuie să vină sau să așteptăm pe altul?“
verso 20
Când aceștia au ajuns la Isus, I-au spus: „Ioan Botezătorul ne-a trimis să Te întrebăm: «Tu ești Cel ce trebuie să vină sau să așteptăm pe altul?»“
verso 21
Chiar atunci Isus a vindecat mulți oameni de boli, de chinuri și de duhuri rele. Și multor orbi le-a redat vederea.
verso 22
Așa că Isus le-a răspuns ucenicilor lui Ioan: „Duceți-vă și spuneți-i lui Ioan ce ați văzut și ați auzit: orbii văd din nou, cei șchiopi pot să meargă, cei bolnavi de lepră sunt curățiți, surzii aud, morții sunt aduși la viață, iar săracilor le este predicată Vestea Bună.
verso 23
Binecuvântat este cel care Mă poate accepta.“
verso 24
După ce au plecat trimișii lui Ioan, Isus a început să vorbească mulțimii despre Ioan: „Ce doreați să vedeți când v-ați dus în pustie? O trestie bătută de vânt?
verso 25
Nu? Atunci ce doreați să vedeți? Un om îmbrăcat în haine frumoase? Nu, oamenii care poartă haine frumoase și trăiesc în lux locuiesc în palatele împăraților.
verso 26
Atunci, ce ați ieșit să vedeți? Un profet? Într-adevăr, și vă spun că ați văzut mai mult decât un profet!
verso 27
Ioan este cel despre care este scris:
«Iată, Îl trimit pe mesagerul Meu
înaintea Ta.
El Îți va pregăti calea.»
(Maleahi 3.1)
verso 28
Vă spun că dintre toți oamenii nu este nici unul mai presus decât Ioan. Cu toate acestea, chiar și omul cel mai puțin important din Împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el.
verso 29
(Toți oamenii care l-au ascultat, chiar și vameșii, au recunoscut că învățătura lui Dumnezeu este bună și toți au fost botezați cu botezul lui Ioan.
verso 30
Dar fariseii și învățătorii Legii nu au acceptat planul lui Dumnezeu pentru ei, refuzând să fie botezați de Ioan.)
verso 31
Atunci cu ce să compar oamenii din generația aceasta? Cu ce se aseamănă ei?
verso 32
Ei sunt asemenea copiilor care stau în piață și strigă unii către alții:
«V-am cântat un cântec vesel,
dar nu ați dansat.
V-am cântat un cântec trist,
dar nu ați plâns.»
verso 33
Pentru că Ioan Botezătorul nu mănâncă la fel ca ceilalți oameni și nu bea vin, voi spuneți că are un duh rău în el.
verso 34
Fiul omului mănâncă și bea ca toți ceilalți oameni, iar voi spuneți: «Iată, este un om mâncăcios și bețiv, prieten al vameșilor și al păcătoșilor.»
verso 35
Dar înțelepciunea este dovedită dreaptă prin lucrurile pe care le face.“
Femeia păcătoasă
verso 36
Un fariseu L-a invitat pe Isus la masă. Isus S-a dus la el acasă și S-a așezat la masă.
verso 37
În cetate era atunci o femeie păcătoasă. Când a aflat ea că Isus mânca în casa fariseului, a cumpărat un vas de alabastru cu parfum.
verso 38
Ea stătea în spatele lui Isus, la picioarele Lui, și plângea. Și a început să-I spele picioarele cu lacrimile ei. Apoi I le-a șters cu părul ei. I-a sărutat picioarele și a turnat parfum pe ele.
verso 39
Fariseul care Îl invitase a văzut lucrurile acestea și și-a spus: „Dacă omul acesta ar fi profet, ar ști cine este femeia care Îl atinge și că este o păcătoasă.“
verso 40
Dar Isus i-a răspuns: „Simon, am să-ți spun ceva.“
Simon a spus: „Te ascult, Învățătorule.“
verso 41
Isus a zis: „Doi oameni datorau bani unui cămătar. Unul dintre ei îi datora cinci sute de monede de argint, iar celălalt cincizeci.
verso 42
Nici unul dintre ei nu avea bani să-i plătească. Dar cămătarul i-a iertat pe amândoi de datoriile lor. Care dintre cei doi oameni îl va iubi mai mult?“
verso 43
Simon a răspuns: „Bănuiesc că cel care datora mai mulți bani.“
„Ai judecat bine“, i-a spus Isus.
verso 44
Apoi, întorcându-Se spre femeie, i-a spus lui Simon: „Vezi tu femeia aceasta? Am intrat în casa ta și nu Mi-ai dat apă să-Mi spăl picioarele. Dar ea Mi-a spălat picioarele cu lacrimile ei și Mi le-a șters cu părul ei.
verso 45
Tu nu M-ai primit cu o sărutare, dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.
verso 46
Tu nu Mi-ai uns capul cu untdelemn, dar ea Mi-a uns picioarele cu parfum.
verso 47
De aceea îți spun: multele ei păcate sunt iertate, pentru că a arătat mare dragoste. Dar cel căruia i se iartă puțin, iubește puțin.“
verso 48
Apoi Isus i-a spus femeii: „Păcatele îți sunt iertate!“
verso 49
Cei care erau la masă cu El și-au spus: „Cine este Acesta de poate să ierte chiar și păcatele?“
verso 50
Dar El i-a spus femeii: „Credința ta te-a mântuit; mergi în pace!“
Libros
