Evanghelia după Luca

capítulo 24

Capítulos:

… 19 20 21 22 23 24 ⇤ ← 24 → ⇥

Învierea lui Isus

verso 1

În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineață, femeile au venit la mormânt și au adus miresmele pe care le pregătiseră.

verso 2

Ele au văzut că piatra care acoperea intrarea în mormânt fusese dată la o parte.

verso 3

Au intrat, dar nu au găsit trupul Domnului Isus.

verso 4

În timp ce femeile se întrebau ce se întâmplase, au apărut lângă ele doi bărbați în haine strălucitoare.

verso 5

Femeile s-au aplecat cu fața la pământ, pline de frică. Cei doi bărbați le-au spus: „De ce căutați printre morți pe Cel ce este viu?

verso 6

Isus nu este aici; a înviat! Amintiți-vă ce v-a spus când mai era încă în Galileea,

verso 7

atunci când spunea că Fiul omului trebuie să fie dat pe mâna oamenilor păcătoși, să fie răstignit și că a treia zi va învia.“

verso 8

Atunci femeile și-au adus aminte de cuvintele lui Isus.

verso 9

Ele s-au întors de la mormânt, s-au dus unde erau cei unsprezece și toți ceilalți ucenici și le-au spus tot ce se întâmplase.

verso 10

Aceste femei erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov și alte câteva femei. Ele le-au spus apostolilor ce se întâmplase la mormânt.

verso 11

Apostolilor li se părea că ele vorbeau fără înțeles și nu le-au crezut.

verso 12

Dar Petru s-a ridicat și a alergat la mormânt. S-a aplecat și s-a uitat înăuntru, însă nu a văzut decât pânza în care fusese înfășurat trupul lui Isus.

Pe drumul spre Emaus

verso 13

În aceeași zi, doi ucenici se duceau într-un sat, numit Emaus, cam la doisprezece kilometri de Ierusalim.

verso 14

Ei vorbeau despre tot ce se întâmplase.

verso 15

În timp ce vorbeau unul cu altul, Isus Însuși S-a apropiat și a mers alături de ei.

verso 16

Dar ei nu erau lăsați să-L recunoască.

verso 17

Isus i-a întrebat: „Despre ce vorbiți cu atâta înflăcărare în timp ce mergeți pe drum?“
Cei doi oameni s-au oprit. Fețele lor erau foarte triste.

verso 18

Unul dintre ei, pe nume Cleopa, I-a spus: „Trebuie să fii singurul om din Ierusalim care nu știe ce s-a întâmplat aici în zilele acestea.“

verso 19

Isus i-a întrebat: „Ce s-a întâmplat?“
Ei I-au răspuns: „Vorbeam despre Isus din Nazaret. Prin ce a spus și a făcut, El a arătat, înaintea lui Dumnezeu și a tuturor oamenilor, că a fost un mare profet.

verso 20

Și vorbeam despre cum preoții cei mai importanți și conducătorii noștri L-au dat să fie condamnat la moarte și răstignit.

verso 21

Noi speram ca Isus să fie Cel ce va elibera poporul evreu. Or, iată că toate acestea au avut loc acum trei zile.

verso 22

În plus, câteva femei din grupul nostru ne-au spus ceva ce ne-a uluit: azi dimineață, devreme, s-au dus la mormântul Lui,

verso 23

dar nu I-au găsit trupul. Ele au venit și ne-au spus că au avut o viziune în care au văzut doi îngeri. Îngerii le-au spus că Isus este viu.

verso 24

Apoi câțiva dintre noi s-au dus la mormânt. Ei au găsit totul așa cum spuseseră femeile. Dar nu L-au văzut pe Isus.“

verso 25

Atunci Isus le-a spus: „Sunteți niște nepricepuți și cu greu credeți tot ce au spus profeții!

verso 26

Profeții au spus că Cristosul trebuia să sufere aceste lucruri înainte de a intra în slava Sa.“

verso 27

Și Isus a început să le explice tot ce fusese scris despre El în toată Scriptura. El a început cu Moise și apoi le-a vorbit despre ce au scris toți profeții cu privire la El.

verso 28

Ei au ajuns aproape de Emaus, satul unde vroiau să ajungă. Isus S-a prefăcut că vrea să meargă mai departe.

verso 29

Dar ei au insistat: „Rămâi cu noi! Este târziu, este aproape noapte.“ Așa că Isus a intrat înăuntru și a rămas cu ei.

verso 30

Când S-a așezat să mănânce cu ei, Isus a luat pâine și I-a mulțumit lui Dumnezeu. Apoi le-a dat-o lor.

verso 31

Atunci li s-au deschis ochii și L-au recunoscut, dar Isus a dispărut din fața lor.

verso 32

Ucenicii își spuneau unul altuia: „Cum nu s-a aprins inima în noi când mergeam cu Isus pe drum și El ne vorbea, explicându-ne înțelesul Scripturilor?“

verso 33

Și chiar atunci s-au ridicat și s-au întors la Ierusalim. Acolo i-au găsit pe cei unsprezece apostoli adunați în același loc și pe alți ucenici care erau împreună cu ei.

verso 34

Apostolii și ceilalți au spus: „Domnul a înviat cu adevărat! El S-a arătat lui Simon.“

verso 35

Atunci cei doi ucenici le-au povestit ce se întâmplase pe drum și le-au spus cum L-au recunoscut pe Isus când a împărțit pâinea.

Isus Se arată ucenicilor

verso 36

În timp ce povesteau ei aceste lucruri, Isus Însuși a apărut între ei și le-a spus: „Pacea să fie cu voi!“

verso 37

Ei au fost uluiți și foarte înspăimântați. Credeau că văd o stafie.

verso 38

Dar Isus le-a spus: „De ce sunteți neliniștiți? Și de ce vă îndoiți de ce vedeți?

verso 39

Uitați-vă la mâinile și picioarele Mele! Sunt chiar Eu. Atingeți-Mă și vedeți că sunt Eu în carne și oase. O stafie nu are carne și oase.“

verso 40

Și după ce a spus acestea, Isus le-a arătat mâinile și picioarele.

verso 41

Apostolii erau atât de bucuroși și de uimiți, încât încă le venea greu să creadă că toate acestea erau adevărate. Isus i-a întrebat: „Aveți aici ceva de mâncare?“

verso 42

Ei I-au dat o bucată de pește fript.

verso 43

Isus a luat peștele și l-a mâncat sub privirile lor.

verso 44

Apoi le-a spus: „Iată ce vă spuneam, pe când încă eram cu voi: tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în cărțile profeților și în Psalmi trebuie să se întâmple.“

verso 45

Apoi Isus le-a deschis mințile să înțeleagă Scripturile.

verso 46

Și le-a spus: „Scriptura spune că Cristosul va suferi și va învia în a treia zi;

verso 47

și că, prin autoritatea lui Isus, li se va spune oamenilor din toate popoarele, începând din Ierusalim, că trebuie să se întoarcă la Dumnezeu și să-și schimbe modul de a gândi și de a trăi, astfel ca păcatele lor să fie iertate.

verso 48

Voi sunteți martori ai acestor lucruri.

verso 49

Și acum vă voi trimite ceea ce a promis Tatăl Meu. Dar trebuie să rămâneți în Ierusalim până veți fi îmbrăcați cu putere din ceruri.“