Psalmii

137. zsoltár

Pe malurile rîurilor Babilonului, şedeam jos şi plîngeam, cînd ne aduceam aminte de Sion.

În sălciile din ţinutul acela ne atîrnaserăm arfele.

Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cîntări, şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicînd: „Cîntaţi-ne cîteva din cîntările Sionului!” -

Cum să cîntăm noi cîntările Domnului pe un pămînt străin?

Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!

Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului, cari, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: „Radeţi -l, radeţi -l din temelii!”

Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!

Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi, şi -i va zdrobi de stîncă!

Könyvek