Psalmii
102. zsoltár
1. vers
(O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s`ajungă strigătul meu pînă la Tine!
2. vers
Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab!
3. vers
Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.
4. vers
Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc.
5. vers
Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.
6. vers
Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături;
7. vers
nu mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.
8. vers
În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.
9. vers
Mănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura,
10. vers
din pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m`ai ridicat, şi m`ai aruncat departe.
11. vers
Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.
12. vers
Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.
13. vers
Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el.
14. vers
Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui.
15. vers
Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta.
16. vers
Da, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa.
17. vers
El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea.
18. vers
Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!
19. vers
Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt,
20. vers
ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte;
21. vers
pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim,
22. vers
cînd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.
23. vers
El mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele,
24. vers
Eu zic: „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!”
25. vers
Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.
26. vers
Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba.
27. vers
Dar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.
28. vers
Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.
Könyvek
