Psalmii
139. zsoltár
1. vers
(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,
2. vers
ştii cînd stau jos şi cînd mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gîndul.
3. vers
Ştii cînd umblu şi cînd mă culc, şi cunoşti toate căile mele.
4. vers
Căci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.
5. vers
Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mîna peste mine.
6. vers
O ştiinţă atît de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea înaltă ca s`o pot prinde.
7. vers
Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?
8. vers
Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;
9. vers
Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
10. vers
şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.
11. vers
Dacă voi zice: „Cel puţin întunerecul mă va acoperi, -şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!”
12. vers
Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina.
13. vers
Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m`ai ţesut în pîntecele mamei mele:
14. vers
Te laud că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
15. vers
Trupul meu nu era ascuns de Tine, cînd am fost făcut într`un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului.
16. vers
Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
17. vers
Cît de nepătrunse mi se par gîndurile Tale, Dumnezeule, şi cît de mare este numărul lor!
18. vers
Dacă le număr, sînt mai multe decît boabele de nisip. Cînd mă trezesc, sînt tot cu Tine.
19. vers
O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă dela mine, oameni setoşi de sînge!
20. vers
Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!
21. vers
Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scîrbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
22. vers
Da, îi urăsc cu o ură desăvîrşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.
23. vers
Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîndurile!
24. vers
Vezi dacă sînt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veciniciei!
Könyvek
