Evanghelia după Luca

chapter 24

Chapters:

… 19 20 21 22 23 24 ⇤ ← 24 → ⇥

Învierea lui Isus

verse #1

În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineață, femeile au venit la mormânt și au adus miresmele pe care le pregătiseră.

verse #2

Ele au văzut că piatra care acoperea intrarea în mormânt fusese dată la o parte.

verse #3

Au intrat, dar nu au găsit trupul Domnului Isus.

verse #4

În timp ce femeile se întrebau ce se întâmplase, au apărut lângă ele doi bărbați în haine strălucitoare.

verse #5

Femeile s-au aplecat cu fața la pământ, pline de frică. Cei doi bărbați le-au spus: „De ce căutați printre morți pe Cel ce este viu?

verse #6

Isus nu este aici; a înviat! Amintiți-vă ce v-a spus când mai era încă în Galileea,

verse #7

atunci când spunea că Fiul omului trebuie să fie dat pe mâna oamenilor păcătoși, să fie răstignit și că a treia zi va învia.“

verse #8

Atunci femeile și-au adus aminte de cuvintele lui Isus.

verse #9

Ele s-au întors de la mormânt, s-au dus unde erau cei unsprezece și toți ceilalți ucenici și le-au spus tot ce se întâmplase.

verse #10

Aceste femei erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov și alte câteva femei. Ele le-au spus apostolilor ce se întâmplase la mormânt.

verse #11

Apostolilor li se părea că ele vorbeau fără înțeles și nu le-au crezut.

verse #12

Dar Petru s-a ridicat și a alergat la mormânt. S-a aplecat și s-a uitat înăuntru, însă nu a văzut decât pânza în care fusese înfășurat trupul lui Isus.

Pe drumul spre Emaus

verse #13

În aceeași zi, doi ucenici se duceau într-un sat, numit Emaus, cam la doisprezece kilometri de Ierusalim.

verse #14

Ei vorbeau despre tot ce se întâmplase.

verse #15

În timp ce vorbeau unul cu altul, Isus Însuși S-a apropiat și a mers alături de ei.

verse #16

Dar ei nu erau lăsați să-L recunoască.

verse #17

Isus i-a întrebat: „Despre ce vorbiți cu atâta înflăcărare în timp ce mergeți pe drum?“
Cei doi oameni s-au oprit. Fețele lor erau foarte triste.

verse #18

Unul dintre ei, pe nume Cleopa, I-a spus: „Trebuie să fii singurul om din Ierusalim care nu știe ce s-a întâmplat aici în zilele acestea.“

verse #19

Isus i-a întrebat: „Ce s-a întâmplat?“
Ei I-au răspuns: „Vorbeam despre Isus din Nazaret. Prin ce a spus și a făcut, El a arătat, înaintea lui Dumnezeu și a tuturor oamenilor, că a fost un mare profet.

verse #20

Și vorbeam despre cum preoții cei mai importanți și conducătorii noștri L-au dat să fie condamnat la moarte și răstignit.

verse #21

Noi speram ca Isus să fie Cel ce va elibera poporul evreu. Or, iată că toate acestea au avut loc acum trei zile.

verse #22

În plus, câteva femei din grupul nostru ne-au spus ceva ce ne-a uluit: azi dimineață, devreme, s-au dus la mormântul Lui,

verse #23

dar nu I-au găsit trupul. Ele au venit și ne-au spus că au avut o viziune în care au văzut doi îngeri. Îngerii le-au spus că Isus este viu.

verse #24

Apoi câțiva dintre noi s-au dus la mormânt. Ei au găsit totul așa cum spuseseră femeile. Dar nu L-au văzut pe Isus.“

verse #25

Atunci Isus le-a spus: „Sunteți niște nepricepuți și cu greu credeți tot ce au spus profeții!

verse #26

Profeții au spus că Cristosul trebuia să sufere aceste lucruri înainte de a intra în slava Sa.“

verse #27

Și Isus a început să le explice tot ce fusese scris despre El în toată Scriptura. El a început cu Moise și apoi le-a vorbit despre ce au scris toți profeții cu privire la El.

verse #28

Ei au ajuns aproape de Emaus, satul unde vroiau să ajungă. Isus S-a prefăcut că vrea să meargă mai departe.

verse #29

Dar ei au insistat: „Rămâi cu noi! Este târziu, este aproape noapte.“ Așa că Isus a intrat înăuntru și a rămas cu ei.

verse #30

Când S-a așezat să mănânce cu ei, Isus a luat pâine și I-a mulțumit lui Dumnezeu. Apoi le-a dat-o lor.

verse #31

Atunci li s-au deschis ochii și L-au recunoscut, dar Isus a dispărut din fața lor.

verse #32

Ucenicii își spuneau unul altuia: „Cum nu s-a aprins inima în noi când mergeam cu Isus pe drum și El ne vorbea, explicându-ne înțelesul Scripturilor?“

verse #33

Și chiar atunci s-au ridicat și s-au întors la Ierusalim. Acolo i-au găsit pe cei unsprezece apostoli adunați în același loc și pe alți ucenici care erau împreună cu ei.

verse #34

Apostolii și ceilalți au spus: „Domnul a înviat cu adevărat! El S-a arătat lui Simon.“

verse #35

Atunci cei doi ucenici le-au povestit ce se întâmplase pe drum și le-au spus cum L-au recunoscut pe Isus când a împărțit pâinea.

Isus Se arată ucenicilor

verse #36

În timp ce povesteau ei aceste lucruri, Isus Însuși a apărut între ei și le-a spus: „Pacea să fie cu voi!“

verse #37

Ei au fost uluiți și foarte înspăimântați. Credeau că văd o stafie.

verse #38

Dar Isus le-a spus: „De ce sunteți neliniștiți? Și de ce vă îndoiți de ce vedeți?

verse #39

Uitați-vă la mâinile și picioarele Mele! Sunt chiar Eu. Atingeți-Mă și vedeți că sunt Eu în carne și oase. O stafie nu are carne și oase.“

verse #40

Și după ce a spus acestea, Isus le-a arătat mâinile și picioarele.

verse #41

Apostolii erau atât de bucuroși și de uimiți, încât încă le venea greu să creadă că toate acestea erau adevărate. Isus i-a întrebat: „Aveți aici ceva de mâncare?“

verse #42

Ei I-au dat o bucată de pește fript.

verse #43

Isus a luat peștele și l-a mâncat sub privirile lor.

verse #44

Apoi le-a spus: „Iată ce vă spuneam, pe când încă eram cu voi: tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în cărțile profeților și în Psalmi trebuie să se întâmple.“

verse #45

Apoi Isus le-a deschis mințile să înțeleagă Scripturile.

verse #46

Și le-a spus: „Scriptura spune că Cristosul va suferi și va învia în a treia zi;

verse #47

și că, prin autoritatea lui Isus, li se va spune oamenilor din toate popoarele, începând din Ierusalim, că trebuie să se întoarcă la Dumnezeu și să-și schimbe modul de a gândi și de a trăi, astfel ca păcatele lor să fie iertate.

verse #48

Voi sunteți martori ai acestor lucruri.

verse #49

Și acum vă voi trimite ceea ce a promis Tatăl Meu. Dar trebuie să rămâneți în Ierusalim până veți fi îmbrăcați cu putere din ceruri.“