Iov
capítulo 15
verso 1
Elifaz din Teman a luat cuvîntul, şi a zis:
verso 2
„Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vînt de răsărit?
verso 3
Să se apere prin cuvinte cari n`ajută la nimic, şi prin cuvîntări cari nu slujesc la nimic?
verso 4
Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.
verso 5
Nelegiuirea ta îţi cîrmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.
verso 6
Nu eu, ci gura ta te osîndeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta.
verso 7
Tu eşti omul care s`a născut întîi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?
verso 8
Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?
verso 9
Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n`o avem şi noi?
verso 10
Între noi sînt peri albi, bătrîni, oameni mai înziliţi decît tatăl tău.
verso 11
Puţin lucru sînt mîngîierile lui Dumnezeu pentru tine, şi cuvintele cari-ţi vorbesc atît de blînd?…
verso 12
Încotro te trage inima, şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?
verso 13
Ce! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mînia, şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea?
verso 14
,Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?
verso 15
Dacă n`are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sînt curate înaintea Lui,
verso 16
cu cît mai puţin fiinţa urîcioasă şi stricată-omul, care bea nelegiuirea ca apa!
verso 17
Vreau să te învăţ, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut,
verso 18
ce au arătat înţelepţii, ce au descoperit ei, auzind dela părinţii lor,
verso 19
cărora singuri li se dăduse ţara, şi printre cari nici un străin nu venise încă.
verso 20
,Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de cari are parte cel nelegiuit.
verso 21
Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.
verso 22
El nu trage nădejde să scape de întunerec, vede sabia care -l ameninţă;
verso 23
aleargă încoace şi încolo să caute pîne, ştie că -l aşteaptă ziua întunerecului.
verso 24
Necazul şi neliniştea îl înspăimîntă, şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.
verso 25
Căci a ridicat mîna împotriva lui Dumnezeu, s`a împotrivit Celui Atot Puternic,
verso 26
şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.
verso 27
Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osînză,
verso 28
şi locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărîmate.
verso 29
Nu se va mai îmbogăţi, averea nu -i va creşte, şi avuţia nu se va mai întinde pe pămînt.
verso 30
Nu va putea ieşi din întunerec, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.
verso 31
Dacă se încrede în rău, se înşeală, căci răul îi va fi răsplata.
verso 32
Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi.
verso 33
Va fi ca o viţă despoiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.
verso 34
Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat îl va mînca focul.
verso 35
El zămisleşte răul şi naşte răul: în sînul lui coace roade cari -l înşeală.”`
Libros
