Iov
capítulo 6
verso 1
Iov a luat cuvîntul şi a zis:
verso 2
„Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,
verso 3
ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!
verso 4
Căci săgeţile Celui Atotputernic m`au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!
verso 5
Sbiară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare?
verso 6
Poţi mînca ce -i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?
verso 7
Orice lucru de care aş vrea să nu m`ating, acela -i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!
verso 8
O, de mi s`ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!
verso 9
De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!
verso 10
Îmi va rămînea măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte: că niciodată n`am călcat poruncile Celui Sfînt.
verso 11
La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?
verso 12
Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?
verso 13
Nu sînt eu lipsit de ajutor, şi n`a fugit mîntuirea de mine?
verso 14
Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.
verso 15
Fraţii mei s`au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec.
verso 16
Un sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;
verso 17
vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.
verso 18
Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier.
verso 19
Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd.
verso 20
Dar rămîn înşelaţi în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele.
verso 21
Aşa sînteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!
verso 22
V`am zis eu oare: ,Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,
verso 23
scăpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?`
verso 24
Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.
verso 25
O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?
verso 26
Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?
verso 27
Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.
verso 28
Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!
verso 29
Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat!
verso 30
Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?
Libros
