Iov
capítulo 3
verso 1
După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s`a născut.
verso 3
„Blestemată să fie ziua în care m`am născut,
verso 4
Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!
verso 5
S`o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s`o înspăimînte!
verso 6
Noaptea aceea! S`o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!
verso 7
Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!
verso 8
Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;
verso 9
să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!
verso 10
Căci n`a închis pîntecele care m`a zămislit, nici n`a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.
verso 11
Dece n`am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?
verso 12
Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?
verso 13
Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m`aş odihni
verso 14
cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,
verso 15
cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.
verso 16
Sau n`aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n`au văzut lumina!
verso 17
Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.
verso 18
Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;
verso 19
cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.
verso 20
Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,
verso 21
cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,
verso 22
cari n`ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -
verso 23
Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?
verso 24
Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.
verso 25
De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!
verso 26
N`am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.”
Libros
