Iov
capítulo 24
verso 1
Pentruce nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată, şi dece nu văd ceice -L cunosc zilele Lui de pedeapsă?
verso 2
Sînt unii cari mută hotarele, fură turmele, şi le pasc;
verso 3
iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei;
verso 4
îmbrîncesc din drum pe cei lipsiţi, silesc pe toţi nenorociţii din ţară să se ascundă.
verso 5
Şi aceştia, ca măgarii sălbatici din pustie, ies dimineaţa la lucru să caute hrană, şi în pustie trebuie să caute pînea pentru copiii lor.
verso 6
Taie nutreţul care a mai rămas pe cîmp, culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.
verso 7
Îi apucă noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.
verso 8
Îi pătrunde ploaia munţilor, şi, neavînd alt adăpost, se ghemuiesc lîngă stînci.
verso 9
Aceia smulg pe orfan dela ţîţă, iau zălog tot ce are săracul.
verso 10
Şi săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strîng snopii şi -s flămînzi;
verso 11
în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul, şi le este sete;
verso 12
în cetăţi se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniţi strigă… Şi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii!
verso 13
Alţii sînt vrăjmaşi ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei.
verso 14
Ucigaşul se scoală în revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac şi lipsit, şi noaptea fură.
verso 15
Ochiul preacurvarului pîndeşte amurgul: ,Nimeni nu mă va vedea,` zice el, şi îşi pune o măhramă pe faţă.
verso 16
Noaptea sparg casele, ziua stau închişi; se tem de lumină.
verso 17
Pentru ei, dimineaţa este umbra morţii, şi cînd o văd, simt toate spaimele morţii.
verso 18
Dar nelegiuitul alunecă uşor pe faţa apelor, pe pămînt n`are decît o parte blestemată, şi niciodată n`apucă pe drumul celor vii!
verso 19
Cum sorb seceta şi căldura apele zăpezii, aşa înghite locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.
verso 20
Pîntecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-şi mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfărîmat ca un copac,
verso 21
el, care pradă pe femeia stearpă şi fără copii, el care nu face nici un bine văduvei!…
verso 22
Şi totuş, Dumnezeu prin puterea Lui lungeşte zilele celor sîlnici, şi iată -i în picioare cînd nu mai trăgeau nădejde de viaţă;
verso 23
El le dă linişte şi încredere, are privirile îndreptate spre căile lor.
verso 24
S`au ridicat; şi într`o clipă nu mai sînt, cad, mor ca toţi oamenii, sînt tăiaţi ca spicele coapte.
verso 25
Nu este aşa? Cine mă va dovedi de minciună, cine-mi va nimici cuvintele mele?”
Libros
