Iov

chapter 15


Chapters:


verse #1

Elifaz din Teman a luat cuvîntul, şi a zis:


verse #2

„Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vînt de răsărit?


verse #3

Să se apere prin cuvinte cari n`ajută la nimic, şi prin cuvîntări cari nu slujesc la nimic?


verse #4

Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.


verse #5

Nelegiuirea ta îţi cîrmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.


verse #6

Nu eu, ci gura ta te osîndeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta.


verse #7

Tu eşti omul care s`a născut întîi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?


verse #8

Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?


verse #9

Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n`o avem şi noi?


verse #10

Între noi sînt peri albi, bătrîni, oameni mai înziliţi decît tatăl tău.


verse #11

Puţin lucru sînt mîngîierile lui Dumnezeu pentru tine, şi cuvintele cari-ţi vorbesc atît de blînd?…


verse #12

Încotro te trage inima, şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?


verse #13

Ce! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mînia, şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea?


verse #14

,Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?


verse #15

Dacă n`are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sînt curate înaintea Lui,


verse #16

cu cît mai puţin fiinţa urîcioasă şi stricată-omul, care bea nelegiuirea ca apa!


verse #17

Vreau să te învăţ, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut,


verse #18

ce au arătat înţelepţii, ce au descoperit ei, auzind dela părinţii lor,


verse #19

cărora singuri li se dăduse ţara, şi printre cari nici un străin nu venise încă.


verse #20

,Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de cari are parte cel nelegiuit.


verse #21

Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.


verse #22

El nu trage nădejde să scape de întunerec, vede sabia care -l ameninţă;


verse #23

aleargă încoace şi încolo să caute pîne, ştie că -l aşteaptă ziua întunerecului.


verse #24

Necazul şi neliniştea îl înspăimîntă, şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.


verse #25

Căci a ridicat mîna împotriva lui Dumnezeu, s`a împotrivit Celui Atot Puternic,


verse #26

şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.


verse #27

Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osînză,


verse #28

şi locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărîmate.


verse #29

Nu se va mai îmbogăţi, averea nu -i va creşte, şi avuţia nu se va mai întinde pe pămînt.


verse #30

Nu va putea ieşi din întunerec, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.


verse #31

Dacă se încrede în rău, se înşeală, căci răul îi va fi răsplata.


verse #32

Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi.


verse #33

Va fi ca o viţă despoiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.


verse #34

Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat îl va mînca focul.


verse #35

El zămisleşte răul şi naşte răul: în sînul lui coace roade cari -l înşeală.”`

Chapters:


Books