Iov
capítulo 41
verso 1
Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să -i legi limba cu o funie?
verso 2
Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să -i străpungi cu un cîrlig falca?
verso 3
Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?
verso 4
Va face el un legămînt cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie?
verso 5
Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?
verso 6
Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?
verso 7
Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi?
verso 8
Ridică-ţi numai mîna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să -l loveşti.
verso 9
Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a -l prinde: numai să -l vezi, şi cazi la pămînt!
verso 10
Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să -l întărîte. Cine Mi s`ar împotrivi în faţă?
verso 11
Cui sînt dator, ca să -i plătesc? Supt cer totul este al Meu.
verso 12
Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.
verso 13
Cine -i va putea ridica veşmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?
verso 14
Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cît sînt de înspăimîntătoare!
verso 15
Scuturile lui măreţe şi puternice, sînt unite împreună ca printr`o pecete;
verso 16
se ţin unul de altul, şi nici aerul n`ar putea trece printre ele.
verso 17
Sînt ca nişte fraţi cari se îmbrăţişează, se apucă, şi rămîn nedespărţiţi.
verso 18
Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sînt ca geana zorilor.
verso 19
Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea.
verso 20
Din nările lui iese fum, ca dintr`un vas care fierbe, ca dintr`o căldare fierbinte.
verso 21
Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flacări.
verso 22
Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.
verso 23
Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.
verso 24
Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesupt.
verso 25
Cînd se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.
verso 26
Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.
verso 27
Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.
verso 28
Săgeata nu -l pune pe fugă, pietrele din praştie sînt ca pleava pentru el.
verso 29
Nu vede în ghioagă decît un fir de pai, şi rîde la şuieratul săgeţilor.
verso 30
Supt pîntecele lui sînt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.
verso 31
Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi -l clatină ca pe un vas plin cu mir.
verso 32
În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn.
verso 33
Pe pămînt nimic nu -i este stăpîn; este făcut, ca să nu se teamă de nimic.
verso 34
Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace.”
Libros
