Iov

chapter 41


Chapters:


verse #1

Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să -i legi limba cu o funie?


verse #2

Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să -i străpungi cu un cîrlig falca?


verse #3

Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?


verse #4

Va face el un legămînt cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie?


verse #5

Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?


verse #6

Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?


verse #7

Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi?


verse #8

Ridică-ţi numai mîna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să -l loveşti.


verse #9

Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a -l prinde: numai să -l vezi, şi cazi la pămînt!


verse #10

Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să -l întărîte. Cine Mi s`ar împotrivi în faţă?


verse #11

Cui sînt dator, ca să -i plătesc? Supt cer totul este al Meu.


verse #12

Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.


verse #13

Cine -i va putea ridica veşmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?


verse #14

Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cît sînt de înspăimîntătoare!


verse #15

Scuturile lui măreţe şi puternice, sînt unite împreună ca printr`o pecete;


verse #16

se ţin unul de altul, şi nici aerul n`ar putea trece printre ele.


verse #17

Sînt ca nişte fraţi cari se îmbrăţişează, se apucă, şi rămîn nedespărţiţi.


verse #18

Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sînt ca geana zorilor.


verse #19

Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea.


verse #20

Din nările lui iese fum, ca dintr`un vas care fierbe, ca dintr`o căldare fierbinte.


verse #21

Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flacări.


verse #22

Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.


verse #23

Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.


verse #24

Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesupt.


verse #25

Cînd se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.


verse #26

Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.


verse #27

Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.


verse #28

Săgeata nu -l pune pe fugă, pietrele din praştie sînt ca pleava pentru el.


verse #29

Nu vede în ghioagă decît un fir de pai, şi rîde la şuieratul săgeţilor.


verse #30

Supt pîntecele lui sînt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.


verse #31

Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi -l clatină ca pe un vas plin cu mir.


verse #32

În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn.


verse #33

Pe pămînt nimic nu -i este stăpîn; este făcut, ca să nu se teamă de nimic.


verse #34

Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace.”

Chapters:


Books