Iov
24. fejezet
1. vers
Pentruce nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată, şi dece nu văd ceice -L cunosc zilele Lui de pedeapsă?
2. vers
Sînt unii cari mută hotarele, fură turmele, şi le pasc;
3. vers
iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei;
4. vers
îmbrîncesc din drum pe cei lipsiţi, silesc pe toţi nenorociţii din ţară să se ascundă.
5. vers
Şi aceştia, ca măgarii sălbatici din pustie, ies dimineaţa la lucru să caute hrană, şi în pustie trebuie să caute pînea pentru copiii lor.
6. vers
Taie nutreţul care a mai rămas pe cîmp, culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.
7. vers
Îi apucă noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.
8. vers
Îi pătrunde ploaia munţilor, şi, neavînd alt adăpost, se ghemuiesc lîngă stînci.
9. vers
Aceia smulg pe orfan dela ţîţă, iau zălog tot ce are săracul.
10. vers
Şi săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strîng snopii şi -s flămînzi;
11. vers
în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul, şi le este sete;
12. vers
în cetăţi se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniţi strigă… Şi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii!
13. vers
Alţii sînt vrăjmaşi ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei.
14. vers
Ucigaşul se scoală în revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac şi lipsit, şi noaptea fură.
15. vers
Ochiul preacurvarului pîndeşte amurgul: ,Nimeni nu mă va vedea,` zice el, şi îşi pune o măhramă pe faţă.
16. vers
Noaptea sparg casele, ziua stau închişi; se tem de lumină.
17. vers
Pentru ei, dimineaţa este umbra morţii, şi cînd o văd, simt toate spaimele morţii.
18. vers
Dar nelegiuitul alunecă uşor pe faţa apelor, pe pămînt n`are decît o parte blestemată, şi niciodată n`apucă pe drumul celor vii!
19. vers
Cum sorb seceta şi căldura apele zăpezii, aşa înghite locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.
20. vers
Pîntecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-şi mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfărîmat ca un copac,
21. vers
el, care pradă pe femeia stearpă şi fără copii, el care nu face nici un bine văduvei!…
22. vers
Şi totuş, Dumnezeu prin puterea Lui lungeşte zilele celor sîlnici, şi iată -i în picioare cînd nu mai trăgeau nădejde de viaţă;
23. vers
El le dă linişte şi încredere, are privirile îndreptate spre căile lor.
24. vers
S`au ridicat; şi într`o clipă nu mai sînt, cad, mor ca toţi oamenii, sînt tăiaţi ca spicele coapte.
25. vers
Nu este aşa? Cine mă va dovedi de minciună, cine-mi va nimici cuvintele mele?”
Könyvek
