Iov

chapter 24


Chapters:


verse #1

Pentruce nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată, şi dece nu văd ceice -L cunosc zilele Lui de pedeapsă?


verse #2

Sînt unii cari mută hotarele, fură turmele, şi le pasc;


verse #3

iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei;


verse #4

îmbrîncesc din drum pe cei lipsiţi, silesc pe toţi nenorociţii din ţară să se ascundă.


verse #5

Şi aceştia, ca măgarii sălbatici din pustie, ies dimineaţa la lucru să caute hrană, şi în pustie trebuie să caute pînea pentru copiii lor.


verse #6

Taie nutreţul care a mai rămas pe cîmp, culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.


verse #7

Îi apucă noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.


verse #8

Îi pătrunde ploaia munţilor, şi, neavînd alt adăpost, se ghemuiesc lîngă stînci.


verse #9

Aceia smulg pe orfan dela ţîţă, iau zălog tot ce are săracul.


verse #10

Şi săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strîng snopii şi -s flămînzi;


verse #11

în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul, şi le este sete;


verse #12

în cetăţi se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniţi strigă… Şi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii!


verse #13

Alţii sînt vrăjmaşi ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei.


verse #14

Ucigaşul se scoală în revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac şi lipsit, şi noaptea fură.


verse #15

Ochiul preacurvarului pîndeşte amurgul: ,Nimeni nu mă va vedea,` zice el, şi îşi pune o măhramă pe faţă.


verse #16

Noaptea sparg casele, ziua stau închişi; se tem de lumină.


verse #17

Pentru ei, dimineaţa este umbra morţii, şi cînd o văd, simt toate spaimele morţii.


verse #18

Dar nelegiuitul alunecă uşor pe faţa apelor, pe pămînt n`are decît o parte blestemată, şi niciodată n`apucă pe drumul celor vii!


verse #19

Cum sorb seceta şi căldura apele zăpezii, aşa înghite locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.


verse #20

Pîntecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-şi mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfărîmat ca un copac,


verse #21

el, care pradă pe femeia stearpă şi fără copii, el care nu face nici un bine văduvei!…


verse #22

Şi totuş, Dumnezeu prin puterea Lui lungeşte zilele celor sîlnici, şi iată -i în picioare cînd nu mai trăgeau nădejde de viaţă;


verse #23

El le dă linişte şi încredere, are privirile îndreptate spre căile lor.


verse #24

S`au ridicat; şi într`o clipă nu mai sînt, cad, mor ca toţi oamenii, sînt tăiaţi ca spicele coapte.


verse #25

Nu este aşa? Cine mă va dovedi de minciună, cine-mi va nimici cuvintele mele?”

Chapters:


Books