Iov
3. fejezet
1. vers
După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s`a născut.
3. vers
„Blestemată să fie ziua în care m`am născut,
4. vers
Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!
5. vers
S`o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s`o înspăimînte!
6. vers
Noaptea aceea! S`o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!
7. vers
Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!
8. vers
Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;
9. vers
să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!
10. vers
Căci n`a închis pîntecele care m`a zămislit, nici n`a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.
11. vers
Dece n`am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?
12. vers
Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?
13. vers
Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m`aş odihni
14. vers
cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,
15. vers
cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.
16. vers
Sau n`aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n`au văzut lumina!
17. vers
Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.
18. vers
Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;
19. vers
cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.
20. vers
Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,
21. vers
cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,
22. vers
cari n`ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -
23. vers
Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?
24. vers
Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.
25. vers
De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!
26. vers
N`am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.”
Könyvek
