Iov

Chapters:

1 2 3 4 5 6 …   ⇤ ← 3 → ⇥

verse #1

După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s`a născut.

verse #2

A luat cuvîntul şi a zis:

verse #3

„Blestemată să fie ziua în care m`am născut,

verse #4

Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

verse #5

S`o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s`o înspăimînte!

verse #6

Noaptea aceea! S`o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

verse #7

Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

verse #8

Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;

verse #9

să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

verse #10

Căci n`a închis pîntecele care m`a zămislit, nici n`a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

verse #11

Dece n`am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

verse #12

Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?

verse #13

Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m`aş odihni

verse #14

cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,

verse #15

cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

verse #16

Sau n`aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n`au văzut lumina!

verse #17

Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

verse #18

Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

verse #19

cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.

verse #20

Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,

verse #21

cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,

verse #22

cari n`ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -

verse #23

Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

verse #24

Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

verse #25

De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!

verse #26

N`am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.”

Chapters:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42