Iov
6. fejezet
1. vers
Iov a luat cuvîntul şi a zis:
2. vers
„Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,
3. vers
ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!
4. vers
Căci săgeţile Celui Atotputernic m`au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!
5. vers
Sbiară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare?
6. vers
Poţi mînca ce -i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?
7. vers
Orice lucru de care aş vrea să nu m`ating, acela -i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!
8. vers
O, de mi s`ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!
9. vers
De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!
10. vers
Îmi va rămînea măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte: că niciodată n`am călcat poruncile Celui Sfînt.
11. vers
La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?
12. vers
Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?
13. vers
Nu sînt eu lipsit de ajutor, şi n`a fugit mîntuirea de mine?
14. vers
Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.
15. vers
Fraţii mei s`au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec.
16. vers
Un sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;
17. vers
vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.
18. vers
Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier.
19. vers
Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd.
20. vers
Dar rămîn înşelaţi în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele.
21. vers
Aşa sînteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!
22. vers
V`am zis eu oare: ,Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,
23. vers
scăpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?`
24. vers
Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.
25. vers
O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?
26. vers
Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?
27. vers
Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.
28. vers
Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!
29. vers
Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat!
30. vers
Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?
Könyvek
