Iov
4. fejezet
1. vers
Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:
2. vers
„Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?
3. vers
De multeori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mînile slăbite.
4. vers
Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii cari se îndoiau.
5. vers
Şi acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?
6. vers
Nădejdea ta, nu -i neprihănirea ta?
7. vers
Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?
8. vers
După cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea îi seceră roadele!
9. vers
Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vîntul mîniei Lui.
10. vers
Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sînt zdrobiţi!
11. vers
Leul bătrîn piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.
12. vers
Un cuvînt s`a furişat pînă la mine, şi urechea mea i -a prins sunetele uşoare.
13. vers
În clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sînt cufundaţi într`un somn adînc,
14. vers
m`a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremut.
15. vers
Un duh a trecut pe lîngă mine… Tot părul mi s`a sbîrlit ca ariciul…
16. vers
Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:
17. vers
„Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l -a făcut?
18. vers
Dacă n`are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,
19. vers
cu cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari îşi trag obîrşia din ţărînă, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!
20. vers
De dimineaţă pînă seara sînt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.
21. vers
Li se taie firul vieţii: mor, şi tot n`au căpătat înţelepciunea!
Könyvek
