Iov
9. fejezet
1. vers
Iov a luat cuvîntul şi a zis:
2. vers
„Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?
3. vers
Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n`ar putea să răspundă la unul singur.
4. vers
A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s`ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?
5. vers
El mută deodată munţii, şi -i răstoarnă în mînia Sa.
6. vers
Zguduie pămîntul din temelia lui, de i se clatină stîlpii.
7. vers
Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele supt pecetea Lui.
8. vers
Numai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării.
9. vers
El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi.
10. vers
El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.
11. vers
Iată, El trece pe lîngă mine, şi nu -L văd, se duce şi nu -L zăresc.
12. vers
Dacă apucă El, cine -L va opri? Cine -I va zice: „Ce faci?”
13. vers
Dumnezeu nu-Şi întoarce mînia; supt El se pleacă toţi sprijinitorii mîndriei.
14. vers
Şi eu, cum să -I răspund? Ce cuvinte să aleg?
15. vers
Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decît să mă rog judecătorului.
16. vers
Şi chiar dacă m`ar asculta, cînd Îl chem, tot n`aş putea crede că mi`a ascultat glasul;
17. vers
El, care mă izbeşte ca într`o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,
18. vers
care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.
19. vers
Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?
20. vers
Oricîtă dreptate aş avea, gura mea mă va osîndi; şi oricît de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.
21. vers
Nevinovat! Sînt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.
22. vers
Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s`o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.
23. vers
Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!… Dar El rîde de încercările celui nevinovat.
24. vers
Pămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit; El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?
25. vers
Zilele mele aleargă mai iuţi decît un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;
26. vers
trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se răpede asupra prăzii.
27. vers
Dacă zic: ,Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios,`
28. vers
sînt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.
29. vers
Şi dacă voi fi judecat vinovat, pentruce să mă mai trudesc degeaba?
30. vers
Chiar dacă m`aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mînile cu leşie,
31. vers
Tu tot m`ai cufunda în mocirlă, de s`ar scîrbi pînă şi hainele de mine!
32. vers
Căci El nu este un om ca mine, ca să -I pot răspunde, şi să mergem împreună la judecată.
33. vers
Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mîna peste noi amîndoi.
34. vers
Să-Şi tragă însă varga deasupra mea, şi să nu mă mai turbure spaima Lui.
35. vers
Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sînt stăpîn pe mine.
Könyvek
