Iov
29. fejezet
1. vers
Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:
2. vers
„Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,
3. vers
cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!
4. vers
Cum nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,
5. vers
cînd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;
6. vers
cînd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!
7. vers
Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,
8. vers
tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.
9. vers
Mai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură.
10. vers
Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.
11. vers
Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.
12. vers
Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.
13. vers
Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.
14. vers
Mă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.
15. vers
Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.
16. vers
Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.
17. vers
Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.
18. vers
Atunci ziceam: ,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.
19. vers
Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.
20. vers
Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.`
21. vers
Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.
22. vers
După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.
23. vers
Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.
24. vers
Cînd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.
25. vers
Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.
Könyvek
