Iov

chapter 19


Chapters:


verse #1

Iov a luat cuvîntul şi a zis:


verse #2

„Pînă cînd îmi veţi întrista sufletul, şi mă veţi zdrobi cu cuvîntările voastre?


verse #3

Iată că de zece ori m`aţi batjocorit; nu vă este ruşine să vă purtaţi aşa?


verse #4

Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sînt răspunzător de aceasta.


verse #5

Credeţi că mă puteţi lua de sus? Credeţi că mi-aţi dovedit că sînt vinovat?


verse #6

Atunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte, şi mă înveleşte cu laţul Lui.


verse #7

Iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde; cer dreptate, şi dreptate nu este!


verse #8

Mi -a tăiat orice ieşire, şi nu pot trece; a răspîndit întunerec pe cărările mele.


verse #9

M`a despoiat de slava mea, mi -a luat cununa de pe cap,


verse #10

m`a zdrobit din toate părţile, şi pier; mi -a smuls nădejdea ca pe un copac.


verse #11

S`a aprins de mînie împotriva mea, S`a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş.


verse #12

Oştile Lui au pornit deodată înainte, şi-au croit drum pînă la mine, şi au tăbărît în jurul cortului meu.


verse #13

A depărtat pe fraţii mei dela mine, şi prietenii mei s`au înstrăinat de mine.


verse #14

Rudele mele m`au părăsit, şi cei mai deaproape ai mei m`au uitat.


verse #15

Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sînt un necunoscut.


verse #16

Chem pe robul meu, şi nu răspunde; îl rog cu gura mea, şi degeaba.


verse #17

Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, şi duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.


verse #18

Pînă şi copiii mă dispreţuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.


verse #19

Aceia în cari mă încredeam mă urăsc, aceia pe cari îi iubeam s`au întors împotriva mea.


verse #20

Oasele mi se ţin de piele şi de carne; nu mi -a mai rămas decît pielea de pe dinţi.


verse #21

Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mîna lui Dumnezeu m`a lovit.


verse #22

Dece mă urmăriţi ca Dumnezeu? Şi nu vă mai săturaţi de carnea mea?


verse #23

Oh! aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într`o carte;


verse #24

aş vrea să fie săpate cu un priboi de fier şi cu plumb în stîncă pe vecie…


verse #25

Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pămînt.


verse #26

Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuş pe Dumnezeu.


verse #27

Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tînjeşte de dorul acesta înlăuntrul meu.


verse #28

Atunci veţi zice: ,Pentruce -l urmăream noi?` Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.


verse #29

Temeţi-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sînt grozave! Şi să ştiţi că este o judecată.”

Chapters:


Books