Iov

chapter 9


Chapters:


verse #1

Iov a luat cuvîntul şi a zis:


verse #2

„Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?


verse #3

Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n`ar putea să răspundă la unul singur.


verse #4

A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s`ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?


verse #5

El mută deodată munţii, şi -i răstoarnă în mînia Sa.


verse #6

Zguduie pămîntul din temelia lui, de i se clatină stîlpii.


verse #7

Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele supt pecetea Lui.


verse #8

Numai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării.


verse #9

El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi.


verse #10

El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.


verse #11

Iată, El trece pe lîngă mine, şi nu -L văd, se duce şi nu -L zăresc.


verse #12

Dacă apucă El, cine -L va opri? Cine -I va zice: „Ce faci?”


verse #13

Dumnezeu nu-Şi întoarce mînia; supt El se pleacă toţi sprijinitorii mîndriei.


verse #14

Şi eu, cum să -I răspund? Ce cuvinte să aleg?


verse #15

Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decît să mă rog judecătorului.


verse #16

Şi chiar dacă m`ar asculta, cînd Îl chem, tot n`aş putea crede că mi`a ascultat glasul;


verse #17

El, care mă izbeşte ca într`o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,


verse #18

care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.


verse #19

Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?


verse #20

Oricîtă dreptate aş avea, gura mea mă va osîndi; şi oricît de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.


verse #21

Nevinovat! Sînt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.


verse #22

Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s`o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.


verse #23

Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!… Dar El rîde de încercările celui nevinovat.


verse #24

Pămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit; El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?


verse #25

Zilele mele aleargă mai iuţi decît un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;


verse #26

trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se răpede asupra prăzii.


verse #27

Dacă zic: ,Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios,`


verse #28

sînt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.


verse #29

Şi dacă voi fi judecat vinovat, pentruce să mă mai trudesc degeaba?


verse #30

Chiar dacă m`aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mînile cu leşie,


verse #31

Tu tot m`ai cufunda în mocirlă, de s`ar scîrbi pînă şi hainele de mine!


verse #32

Căci El nu este un om ca mine, ca să -I pot răspunde, şi să mergem împreună la judecată.


verse #33

Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mîna peste noi amîndoi.


verse #34

Să-Şi tragă însă varga deasupra mea, şi să nu mă mai turbure spaima Lui.


verse #35

Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sînt stăpîn pe mine.

Chapters:


Books