Iov

Chapters:

… 27 28 29 30 31 …   ⇤ ← 29 → ⇥

verse #1

Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:

verse #2

„Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,

verse #3

cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!

verse #4

Cum nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,

verse #5

cînd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;

verse #6

cînd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!

verse #7

Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,

verse #8

tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.

verse #9

Mai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură.

verse #10

Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.

verse #11

Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.

verse #12

Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.

verse #13

Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.

verse #14

Mă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.

verse #15

Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.

verse #16

Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.

verse #17

Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.

verse #18

Atunci ziceam: ,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.

verse #19

Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

verse #20

Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.`

verse #21

Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.

verse #22

După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

verse #23

Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.

verse #24

Cînd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

verse #25

Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.

Chapters:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42