Iov

chapter 37


Chapters:


verse #1

La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot, şi sare din locul ei.


verse #2

Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui!


verse #3

Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului.


verse #4

Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ; şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui.


verse #5

Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe cari noi nu le înţelegem.


verse #6

El zice zăpezii: ,Cazi pe pămînt!` Zice acelaş lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.


verse #7

Pecetluieşte mîna tuturor oamenilor, pentruca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui.


verse #8

Fiara sălbatică se trage într`o peşteră, şi se culcă în vizuina ei.


verse #9

Vijelia vine dela miazăzi, şi frigul, din vînturile dela miazănoapte.


verse #10

Dumnezeu, prin suflarea Lui, face ghiaţa, şi micşorează locul apelor mari.


verse #11

Încarcă norii cu aburi, şi -i risipeşte schinteietori;


verse #12

mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pămîntului locuit.


verse #13

Îi face să pară ca o nuia cu care loveşte pămîntul, sau ca un semn al dragostei Lui.


verse #14

Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu!


verse #15

Ştii cum cîrmuieşte Dumnezeu norii, şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?


verse #16

Înţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvîrşită?


verse #17

Ştii pentruce ţi se încălzesc veşmintele, cînd se odihneşte pămîntul de vîntul de miazăzi?


verse #18

Poţi tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată?


verse #19

Arată-ne ce trebuie să -I spunem. Căci sîntem prea neştiutori ca să -I putem vorbi.


verse #20

Cine -I va da de veste că Îi voi vorbi? Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?


verse #21

Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vînt şi -l va curăţi;


verse #22

dela miază-noapte ne vine aurora, şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!


verse #23

Pe Cel Atotputernic nu -L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frînge.


verse #24

De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.”

Chapters:


Books