chapter 17
Pavel și Sila au trecut prin Amfipoli și Apolonia și au ajuns în Tesalonic. Aici era o sinagogă a iudeilor.
Așa cum obișnuia, Pavel s-a dus înăuntru și în fiecare zi de sabat, timp de trei săptămâni, Pavel a discutat cu iudeii din Scripturi.
El le-a explicat ce era scris în Scriptură și le-a dovedit că Cristos a trebuit să sufere și apoi să învie dintre cei morți. Pavel le-a spus: „Acest Isus despre care vă vorbesc eu este Cristosul.“
Unii dintre oamenii de acolo au fost convinși și li s-au alăturat lui Pavel și lui Sila. Printre ei era un mare grup de greci temători de Dumnezeu și mai multe femei cu influență.
Dar iudeii au devenit foarte invidioși. Ei au strâns un grup de oameni răi pe care i-au găsit în piață și au provocat agitație în cetate. Ei s-au năpustit asupra casei lui Iason, căutându-i pe Pavel și pe Sila pentru a-i scoate afară, unde era mulțimea.
Dar nu i-au găsit acolo. Atunci ei i-au târât pe Iason și pe câțiva dintre frați înaintea autorităților cetății și strigau: „Oamenii aceștia au provocat necazuri în toată lumea, iar acum au venit aici!
Iar Iason i-a primit în casa lui. Ei toți încalcă legile lui Cezar, spunând că există un alt împărat, pe nume Isus.“
Când au auzit aceste lucruri, conducătorii cetății și mulțimile de oameni s-au neliniștit foarte tare.
Ei i-au pus pe Iason și pe ceilalți să plătească niște bani drept cauțiune, apoi le-au dat drumul.
Chiar în noaptea aceea, frații i-au trimis pe Pavel și pe Sila la Bereea. Când au ajuns acolo, ei s-au dus în sinagoga iudeilor.
Oamenii de aici erau mai deschiși decât cei din Tesalonic, le ascultau mesajul cu bunăvoință și cercetau Scripturile în fiecare zi, pentru a vedea dacă ceea ce li se spusese era adevărat.
Mulți dintre acești iudei au crezut și mulți greci, bărbați și femei cu influență, au crezut de asemenea.
Când au aflat iudeii din Tesalonic că Pavel a predicat și în Bereea Cuvântul lui Dumnezeu, s-au dus și ei acolo. Ei au început să tulbure și să agite mulțimile.
Atunci frații l-au trimis imediat pe Pavel spre țărmul mării, dar Sila și Timotei au rămas în Bereea.
Credincioșii care îl însoțeau pe Pavel l-au dus până la Atena. La întoarcerea acestora, Pavel a trimis prin ei instrucțiuni pentru Sila și Timotei, să vină la el cât mai curând. Și au plecat.
În timp ce Pavel îi aștepta pe Sila și Timotei în Atena, el a văzut că cetatea era plină de idoli și a fost foarte tulburat.
În sinagogă, el a vorbit cu iudeii și cu grecii care se închinau lui Dumnezeu. De asemenea, în fiecare zi vorbea cu cei care se aflau întâmplător în piață.
Unii dintre filozofii epicurieni și stoici au început să se contrazică cu el.
Unii dintre ei spuneau: „Omul acesta nu știe despre ce vorbește. Ce încearcă el să spună?“ Alții spuneau: „Se pare că vorbește despre alți zei, străini“, căci Pavel predica despre Isus și despre înviere.
Ei l-au luat pe Pavel și l-au dus la o întâlnire a tribunalului de la Areopag. Ei au spus: „Vorbește-ne despre această nouă învățătură pe care o predici oamenilor.
Nu am mai auzit niciodată lucrurile pe care le spui și vrem să știm ce înseamnă aceste lucruri.“
(Locuitorii Atenei și străinii care locuiau în cetate nu făceau altceva decât să asculte sau să vorbească tot timpul despre ideile cele mai noi.)
Atunci Pavel s-a ridicat în picioare înaintea tribunalului din Areopag și a spus: „Bărbați atenieni, văd că sunteți oameni religioși în toate privințele.
În timp ce mergeam prin cetate, am văzut lucrurile la care vă închinați și am găsit chiar și un altar, pe care scria: «PENTRU DUMNEZEUL NECUNOSCUT.» Voi vă închinați unui dumnezeu pe care nu-l cunoașteți. Pe acest Dumnezeu vi-L vestesc eu.
El este Domnul cerurilor și al pământului, căci El a creat lumea și tot ceea ce este în ea, iar El nu locuiește în temple făcute de mâna omului.
El nu are nevoie de nimic, de aceea nu este slujit de mâini omenești. El este Cel ce dă tuturor viață, suflare și toate lucrurile necesare.
Dintr-un singur om, El a făcut toate popoarele pentru a locui întreg pământul. El a hotărât timpurile în care vor trăi și locurile unde vor locui.
Dumnezeu a vrut ca oamenii să-L caute cu speranța că, bâjbâind după El, ar putea, în final, să-L găsească, deși El nu este departe de fiecare dintre noi.
«Căci în El avem viața,
în El avem mișcarea și ființa.»
După cum au spus chiar unii dintre poeții voștri:
«Pentru că noi suntem copiii Lui.»
Din moment ce noi suntem copiii Lui, nu ar trebui să credem că Dumnezeu arată ca un obiect făcut de îndemânarea și imaginația omului, din aur, argint sau piatră.
Dumnezeu a trecut cu vederea timpurile când oamenii nu L-au cunoscut, dar acum le cere tuturor oamenilor de pretutindeni să se întoarcă de la păcat la Dumnezeu,
deoarece El a fixat o zi în care va judeca cu dreptate oamenii din întreaga lume printr-un Om pe care L-a ales deja. Și Dumnezeu a arătat tuturor că El este Cel pe care L-a ales prin faptul că L-a înviat dintre cei morți.“
Când au auzit de învierea din morți, unii își băteau joc, dar alții spuneau: „Vrem să te mai auzim și altă dată vorbind despre acestea.“
Pavel a plecat dintre ei.
Totuși câțiva oameni i s-au alăturat și au crezut. Printre aceștia erau Dionisie, membru al tribunalului de la Areopag, o femeie pe nume Damaris și alții împreună cu ei.