chapter 21
După ce ne-am despărțit de ei, am ridicat pânzele și am mers drept până la Cos. A doua zi, am mers la Rodos și de acolo la Patara.
Acolo am găsit o corabie care pleca spre Fenicia. Ne-am suit în ea și am plecat.
Am zărit insula Cipru spre nord, dar nu am oprit și am mers până în Siria. Am debarcat în Tir, pentru că acolo trebuia să fie descărcată corabia.
Acolo i-am găsit pe ucenicii lui Isus și am rămas cu ei timp de șapte zile. Prin Duhul Sfânt, ucenicii au știut ce i se va întâmpla lui Pavel așa că i-au spus să nu se ducă la Ierusalim.
Când a venit timpul, am plecat și ne-am continuat călătoria. Ei ne-au condus până în afara cetății cu soțiile și copiii lor. Cu toții am îngenuncheat acolo, pe plajă, și ne-am rugat.
Ne-am luat la revedere unii de la alții și ne-am urcat în corabie. Iar ei s-au întors la casele lor.
După ce ne-am sfârșit călătoria din Tir, am ajuns la Ptolemaida. I-am salutat pe frații de acolo și am rămas o zi cu ei.
În ziua următoare, am plecat și am ajuns în Cezareea. Acolo ne-am dus acasă la Filip și am stat la el. Filip era evanghelist. El era unul dintre cei șapte bărbați care fuseseră aleși pentru lucrarea de ajutorare a văduvelor.
Filip avea patru fiice necăsătorite care aveau darul de a profeți.
După ce am stat acolo câteva zile, a sosit din Iudeea un profet, pe nume Agab și a venit la noi.
El a luat cureaua lui Pavel și și-a legat mâinile și picioarele. El a spus: „Duhul Sfânt îmi spune: «Astfel îl vor lega iudeii din Ierusalim pe cel căruia îi aparține această curea. Apoi îl vor da în mâinile neevreilor.»“
Când am auzit aceste lucruri, atât noi, cât și localnicii, l-am implorat pe Pavel să nu meargă la Ierusalim.
Atunci Pavel ne-a spus: „De ce plângeți? De ce îmi frângeți inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci chiar să și mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.“
Noi am văzut că nu-l puteam convinge, așa că n-am mai încercat, doar am spus: „Facă-se voia Domnului!“
După ce au trecut aceste zile, ne-am pregătit și am plecat la Ierusalim.
Câțiva dintre ucenicii din Cezareea au mers cu noi. Ei ne-au dus acasă la Mnason, unde urma să stăm. Mnason era unul dintre primii ucenici din Cipru.
Când am ajuns în Ierusalim, frații de acolo ne-au primit cu multă bucurie.
A doua zi, Pavel a mers cu noi să-l vizităm pe Iacov. Acolo se aflau toți conducătorii bisericii.
Pavel i-a salutat și le-a povestit în amănunt lucrurile pe care le făcuse Dumnezeu, prin lucrarea lui, în mijlocul neevreilor.
Când au auzit aceste lucruri, ei L-au slăvit pe Dumnezeu și i-au spus: „Frate, ai văzut câte mii de iudei au crezut! Dar ei cred că este foarte important să asculți de Legea lui Moise.
Ei au auzit că îi înveți pe iudeii care trăiesc în alte ținuturi, printre neevrei, să renunțe la Legea lui Moise, să nu-și mai circumcidă copiii sau să respecte tradițiile.
Ce trebuie să facem? Cu siguranță că ei vor afla că ai venit.
Deci, fă ceea ce-ți vom spune noi: printre noi sunt patru bărbați care au făcut un legământ.
Ia-i pe acești bărbați și ia parte împreună cu ei la ceremonia de curățire. Plătește toate cheltuielile lor, pentru ca ei să-și poată rade capul. Atunci toată lumea va ști că ce au auzit despre tine nu este adevărat și că respecți Legea lui Moise în viața ta.
Am trimis deja o scrisoare neevreilor. În ea le-am spus să nu mănânce carne care a fost jertfită idolilor, să nu mănânce sânge sau animale care au fost sugrumate, să se ferească de imoralitate sexuală.“
Așa că Pavel i-a luat cu el pe cei patru bărbați și a doua zi a participat împreună cu ei la ceremonia de curățire. Apoi s-a dus în Templu, pentru a face cunoscut timpul când se vor încheia zilele de curățire. În ultima zi, trebuia adusă o jertfă pentru fiecare dintre ei.
Spre sfârșitul celor șapte zile, niște iudei din Asia l-au văzut pe Pavel în Templu. Ei au întărâtat toată mulțimea împotriva lui, apoi l-au prins.
Ei strigau: „Bărbați iudei, ajutați-ne! Acesta este omul care îi învață pe toți oamenii, din toată lumea, lucruri care sunt împotriva poporului nostru, împotriva Legii lui Moise și împotriva acestui Templu. Ba chiar a adus cu el în Templu niște bărbați neevrei și a întinat astfel acest loc sfânt.“
Ei îl văzuseră mai devreme pe Trofim efeseanul prin cetate, împreună cu Pavel, și au presupus că Pavel l-a adus cu el în Templu.
Întreaga cetate a fost cuprinsă de agitație. Ei au alergat împreună, l-au prins pe Pavel și l-au târât în afara Templului. Imediat după aceea, ușile Templului au fost închise.
În timp ce oamenii încercau să-l omoare pe Pavel, comandantul cohortei romane din Ierusalim a primit vestea că întreaga cetate era cuprinsă de agitație.
Imediat, comandantul a luat cu el câțiva soldați și centurioni și a alergat la locul unde se afla mulțimea. Când i-au văzut pe comandant și pe soldați, iudeii au încetat să-l mai lovească pe Pavel.
Atunci comandantul a venit la Pavel și l-a arestat. El a dat ordin să fie legat cu două lanțuri. Apoi l-a întrebat pe Pavel cine era și ce făcuse.
Unii oameni din mulțime strigau ceva, alții altceva. Din cauza învălmășelii, comandantul nu a putut să-și dea seama care era adevărul. El a dat ordin ca Pavel să fie dus în cazarma armatei romane.
Mulțimea de oameni îi urma. Când a ajuns la trepte, soldații au trebuit să-l care pe Pavel pentru a-l apăra de violența mulțimii.
Toată mulțimea striga: „Omorâți-l!“
Înainte de a fi dus în cazarmă, Pavel i-a zis comandantului: „Îmi este permis să-ți spun ceva?“
Comandantul a spus: „Vorbești grecește?
Deci nu ești tu acel egiptean care, cu câtva timp în urmă, a pornit o răscoală și a condus în pustie patru mii de ucigași?“
Pavel a răspuns: „Eu sunt iudeu și sunt din cetatea Tars, din Cilicia. Sunt cetățean al unei cetăți importante. Te rog, dă-mi voie să vorbesc mulțimii!“
Comandantul l-a lăsat să facă acest lucru. Atunci Pavel a stat pe trepte și a făcut semn cu mâna cerând să fie liniște. Când toți au tăcut, el a început să le vorbească în limba aramaică, spunând:
The software aims to connect everyone with the text of the Bible on a quickly accessible, customisable interface.
The name refers to both connectivity and speed…
“Let every man be swift to hear, slow to speak, and slow to anger!”
With love, Tom Károly