chapter 18
Apoi am văzut un alt înger venind din cer cu mare autoritate. Pământul s-a luminat de slava lui.
El a strigat cu glas puternic, spunând:
„A căzut! Marea cetate a Babilonului a căzut!
A ajuns un adăpost pentru demoni,
un refugiu pentru orice duh rău,
pentru orice pasăre necurată
și pentru orice animal necurat și respingător.
Toate popoarele au băut din vinul
prostituției sale.
Împărații pământului
au comis adulter cu ea,
și negustorii lumii s-au îmbogățit
datorită puterii marii ei averi.“
Și am auzit un alt glas din cer spunând:
„Ieșiți din cetate, poporul Meu,
ca să nu luați parte la păcatele ei și să
nu suferiți nenorocirile
ce vor cădea peste ea!
Căci păcatele ei au ajuns până la cer
și Dumnezeu Și-a adus aminte de ticăloșiile ei.
Purtați-vă cu ea așa cum s-a purtat ea cu ceilalți,
și plătiți-i dublu pentru faptele sale!
În paharul în care ea a turnat pentru alții,
voi să-i turnați o băutură de două ori mai tare!
Dați-i atâta suferință și supărare,
câtă slavă și lux a avut! Căci își zice:
«Stau pe tron ca o regină.
Nu sunt văduvă și niciodată nu voi jeli.»
De aceea, într-o singură zi vor veni toate
nenorocirile acestea
peste ea: foamete, întristare și moarte.
Va fi arsă în foc, pentru că Domnul,
Dumnezeul care a judecat-o, este puternic.
Împărații pământului care au comis adulter cu ea și au avut parte de luxul său, vor plânge și o vor boci, văzând fumul arderii sale.
Ei vor sta departe de ea, de teama suferințelor sale și vor zice:
«Vai! Vai de tine, mare cetate!
Cetatea tare a Babilonului!
Într-un singur ceas ți-a venit pedeapsa!»
Negustorii lumii plâng și ei și o jelesc, căci nu le mai cumpără nimeni marfa.
Ea cumpăra de la ei: aur, argint, pietre prețioase, perle, pânzeturi de in, purpură, mătase și pânză roșie; toate felurile de lemn parfumat și tot felul de lucruri făcute din fildeș, din lemn foarte scump, din bronz, din fier și marmură;
scorțișoară, balsam, mirodenii, parfumuri și tămâie; vin și ulei de măsline, făină fină și grâu, vite și oi, cai și căruțe, și sclavi — da, chiar și suflete omenești!
Lucrurile bune după care
a tânjit inima ta s-au depărtat de tine.
Tot luxul și tot farmecul tău au dispărut
și nu vor mai fi găsite niciodată.
Negustorii care au vândut toate aceste lucruri și care s-au îmbogățit de pe urma ei vor sta departe de ea, de teama suferinței sale. Vor plânge și vor jeli, zicând:
«Vai! Vai de tine, marea cetate!
Erai îmbrăcată în pânzeturi de in,
purpură și stofe roșii!
Împodobită cu aur, pietre prețioase și perle!
Toată această bogăție a fost distrusă într-un ceas!» Atunci toți căpitanii de vase și toți aceia care navigau în orice direcție, marinarii și toți cei care-și câștigă pâinea pe mare au stat departe de cetate.
Când au văzut fumul arderii sale, au strigat: «Care cetate a fost vreodată ca această mare cetate?»
Apoi și-au aruncat țărână pe cap și, în timp ce plângeau și jeleau, au strigat:
«Vai! Vai de tine, mare cetate!
Toți aceia care au vase pe mare s-au
îmbogățit de pe urma bogăției ei,
dar iată că într-un ceas a fost distrusă!»
Cerule, bucură-te de ea!
Și voi, toți sfinții, apostolii și profeții,
bucurați-vă!
Căci Dumnezeu v-a făcut dreptate
și i-a dat o asemenea pedeapsă!»“
Atunci un înger puternic a ridicat o piatră cât o mare piatră de moară și a aruncat-o în mare, spunând:
„Cu așa violență va fi aruncată marea cetate a Babilonului,
pentru a nu mai fi văzută niciodată.
Niciodată nu va mai fi auzit în tine sunetul harpiștilor,
al muzicanților, al celor ce cântă din fluier și al trompetiștilor.
Nu se va mai găsi în tine nici un meșteșugar.
Nu se va mai auzi în tine nici sunetul morii.
Nu va mai străluci în tine lumina unei lămpi.
Nu se va mai auzi în tine glasul mirelui și al miresei sale.
Negustorii tăi erau oamenii influenți ai pământului,
căci toate națiunile au fost înșelate de vrăjitoria ta.
În ea s-a găsit sânge de profeți, sânge de sfinți
și sângele tuturor celor care au fost omorâți pe pământ.“