chapter 4
După aceea, m-am uitat și am văzut în fața mea o ușă deschisă în cer. Iar glasul pe care-l auzisem și înainte vorbindu-mi ca sunetul unei trâmbițe a zis: „Urcă aici și-ți voi arăta ce trebuie să se întâmple în viitor.“
Imediat am fost sub influența Duhului. Înaintea mea am văzut un tron în ceruri iar pe tron stătea cineva.
Cel ce stătea acolo avea înfățișarea iaspisului și a sardiului. În jurul tronului era un curcubeu ca smaraldul.
În jurul tronului erau alte douăzeci și patru de tronuri, iar pe ele stăteau douăzeci și patru de bătrâni. Ei erau îmbrăcați în haine albe și aveau coroane de aur pe cap.
Din tron ieșeau fulgere și bubuituri de tunete. Iar în fața tronului ardeau șapte torțe în flăcări, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu.
În fața tronului era ceva ce arăta ca o mare de sticlă, limpede cum este cristalul. Iar înaintea tronului și de o parte și de alta erau patru ființe vii, pline cu ochi în față și la spate.
Prima ființă vie arăta ca un leu. A doua ființă vie arăta ca un vițel. A treia ființă avea figura unui om, iar a patra ființă vie arăta ca un vultur care zboară.
Fiecare dintre cele patru ființe avea câte șase aripi și toate erau pline cu ochi de jur-împrejur și înăuntru. Zi și noapte, ele spun fără încetare:
„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul,
Dumnezeu, Cel Atotputernic,
care a fost, care este și care vine!“
Ori de câte ori aceste ființe aduc slavă, onoare și mulțumire Celui ce stă pe tron și care este viu pentru totdeauna,
cei douăzeci și patru de bătrâni cad cu fața la pământ înaintea Celui ce stă pe tron și I se închină. Ei își aruncă înaintea tronului coroanele și spun:
„Doamne, Dumnezeul nostru,
Tu ești vrednic să primești
slavă, onoare și putere,
căci Tu ai creat toate lucrurile,
căci prin voia Ta au luat ființă și au
fost create.“