Apocalipsa lui Ioan

Chapters:

… 5 6 7 8 9 …   ⇤ ← 7 → ⇥

verse #1

După aceea, am văzut patru îngeri stând în cele patru colțuri ale pământului. Ei țineau cele patru vânturi ale pământului, astfel încât nici un vânt să nu sufle pe pământ, pe mare sau peste vreun copac.

verse #2

Apoi am văzut un alt înger înălțându-se de la răsărit. Acesta purta sigiliul Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas puternic către cei patru îngeri cărora le fusese dată puterea să distrugă pământul și marea.

verse #3

El zicea: „Nu faceți rău pământului, mării sau copacilor, până nu punem un semn pe frunțile slujitorilor lui Dumnezeu!“

verse #4

Și am auzit numărul celor care fuseseră însemnați: erau o sută patruzeci și patru de mii de oameni însemnați din fiecare trib al poporului Israel.

verse #5

Douăsprezece mii fuseseră însemnați din
    tribul lui Iuda,
douăsprezece mii din tribul lui Gad,

verse #6

douăsprezece mii din tribul lui Așer,
douăsprezece mii din tribul lui Neftali,
douăsprezece mii din tribul lui Manase,

verse #7

douăsprezece mii din tribul lui Simeon,
douăsprezece mii din tribul lui Levi,
douăsprezece mii din tribul lui Isahar,

verse #8

douăsprezece mii din tribul lui Zabulon,
douăsprezece mii din tribul lui Iosif,
douăsprezece mii din tribul lui Beniamin.

verse #9

După aceea, m-am uitat și în fața mea era o mare mulțime pe care nimeni nu putea s-o numere. Erau acolo oameni din fiecare națiune, familie, popor și limbă. Stăteau înaintea tronului și a Mielului, erau îmbrăcați în haine albe și țineau ramuri de palmier în mâini.

verse #10

Ei strigau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru care stă pe tron și a Mielului!“

verse #11

Toți îngerii stăteau în jurul tronului, al bătrânilor și al ființelor vii: ei au căzut cu fețele la pământ înaintea tronului și I s-au închinat lui Dumnezeu.

verse #12

„Amin! Binecuvântare, slavă, înțelepciune, mulțumire, onoare, putere și tărie Dumnezeului nostru pentru totdeauna! Amin!“, spuneau ei.

verse #13

Unul dintre bătrâni a început să vorbească și a spus: „Cine sunt și de unde vin cei care poartă hainele albe?“

verse #14

Eu i-am răspuns: „Tu știi, domnule!“ El mi-a spus: „Aceștia sunt cei care au trecut prin necazul cel mare. Ei și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului.

verse #15

De aceea stau înaintea tronului lui Dumnezeu și I se închină zi și noapte în Templul Său. Cel ce stă pe tron îi va adăposti cu prezența Lui.

verse #16

Nu vor mai fi niciodată flămânzi și nici nu le va mai fi vreodată sete. Nici soarele, nici vreo altă arșiță nu-i va arde vreodată.

verse #17

Căci Mielul, care este în mijlocul tronului, va fi Păstorul lor și îi va duce la izvoarele apei vieții. Și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.“

Chapters:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22