chapter 20
Și am văzut un înger coborând din cer. În mână avea cheia Adâncului și un lanț mare.
A prins balaurul, acel șarpe bătrân, care este Diavolul, Satan, și l-a legat pentru o mie de ani.
L-a aruncat în Adânc, l-a închis și a sigilat intrarea de deasupra lui, ca să nu mai poată înșela națiunile până la sfârșitul celor o mie de ani. După aceea, trebuie să fie eliberat pentru scurt timp.
Atunci am văzut niște tronuri pe care stăteau niște oameni cărora le fusese dată autoritatea să judece. Și am văzut sufletele celor cărora le fusese tăiat capul din cauza mărturiei lor despre Isus și din pricina Cuvântului lui Dumnezeu. Ei nu se închinaseră fiarei și nici statuii ei și nu primiseră semnul ei pe fruntea sau pe mâna lor. Ei au înviat și au domnit cu Cristos timp de o mie de ani.
(Ceilalți morți nu au înviat decât la sfârșitul celor o mie de ani.) Aceasta este prima înviere.
Binecuvântați și sfinți sunt cei care au parte de prima înviere! Căci a doua moarte nu are nici o putere asupra lor și ei vor fi preoții lui Dumnezeu și ai lui Cristos și vor domni cu El timp de o mie de ani.
Apoi, după ce se vor fi terminat cei o mie de ani, Satan va fi eliberat din închisoarea lui.
Va ieși să înșele națiunile din cele patru colțuri ale pământului, pe Gog și Magog și-i va aduna pentru război. Iar numărul lor va fi ca nisipul mării.
Ei au mers pe toată întinderea pământului și au încercuit tabăra sfinților și cetatea iubită. Însă din cer a coborât un foc și i-a mistuit.
Iar Diavolul, care îi înșelase, a fost aruncat în iazul de foc și pucioasă, acolo unde se află fiara și profetul fals. Și vor fi chinuiți zi și noapte, pentru totdeauna.
Apoi am văzut un tron mare și alb și pe Cel ce stătea pe el. Pământul și cerul au fugit dinaintea Lui, fără să lase vreo urmă.
Apoi i-am văzut pe cei morți, mici și mari, stând înaintea tronului. Mai multe cărți au fost deschise, împreună cu o altă carte, aceea fiind Cartea Vieții. Morții erau judecați după faptele lor, care erau scrise în cărți.
Marea a dat înapoi morții din ea, Moartea și Locuința morților au înapoiat morții care erau în ele. Fiecare om era judecat după faptele sale.
Apoi Moartea și Locuința morților au fost aruncate în iazul de foc. Aceasta este a doua moarte: iazul de foc.
Iar dacă în Cartea Vieții nu a fost găsit numele cuiva, acela a fost aruncat în iazul de foc.