Apocalipsa lui Ioan

Chapters:

… 9 10 11 12 13 …   ⇤ ← 11 → ⇥

verse #1

Apoi mi s-a dat o nuia de măsurat, de lungimea unui toiag, și mi s-a spus: „Ridică-te și măsoară Templul lui Dumnezeu și altarul; apoi, numără-i pe cei care se închină acolo.

verse #2

Dar lasă deoparte curtea din afara Templului și n-o măsura, căci a fost dată neevreilor. Ei vor călca în picioare sfânta cetate timp de patruzeci și două de luni.

verse #3

Și voi da autoritate celor doi martori ai Mei să profețească pentru o mie două sute șaizeci de zile, îmbrăcați în saci.

verse #4

Acești martori sunt cei doi măslini și cele două lampadare care stau înaintea Domnului pământului.

verse #5

Dacă încearcă cineva să-i rănească, le iese pe gură un foc care îi mistuie pe dușmanii lor. Deci dacă încearcă cineva să le facă rău, așa trebuie să moară.

verse #6

Ei au puterea să închidă cerul, ca nici o ploaie să nu cadă în timp ce ei profe- țesc. Au puterea să transforme în sânge apele și să lovească pământul cu orice fel de nenorocire, ori de câte ori doresc.

verse #7

Când vor termina de rostit mărturia lor, fiara care iese din Adânc va porni război împotriva lor, îi va învinge și îi va omorî.

verse #8

Iar trupurile lor moarte vor zăcea pe strada marii cetăți (care este numită simbolic Sodoma și Egipt), unde a fost răstignit și Domnul lor.

verse #9

Oamenii din toate popoarele, triburile, limbile și națiunile se vor uita la trupurile lor moarte timp de trei zile și jumătate și nu vor da voie să fie înmormântate.

verse #10

Locuitorii pământului se vor bucura de aceste lucruri. Ei vor sărbători, își vor trimite daruri unii altora, pentru că acești doi profeți îi chinuiseră pe locuitorii pământului.

verse #11

Dar după trei zile și jumătate, duhul vieții a venit de la Dumnezeu, a intrat în ei și s-au ridicat în picioare. Și o mare spaimă i-a copleșit pe cei ce i-au văzut,

verse #12

iar cei doi profeți au auzit un glas puternic din cer, care le spunea: „Urcați-vă aici!“ Așa că s-au urcat la cer într-un nor și toți dușmanii lor îi priveau.

verse #13

Chiar atunci a avut loc un cutremur puternic și o zecime din cetate s-a prăbușit. Șapte mii de oameni au murit în acel cutremur. Ceilalți oameni au fost foarte înfricoșați și au adus slavă Dumnezeului cerului.

verse #14

A trecut și a doua nenorocire. Însă cea de a treia nenorocire vine curând.

verse #15

Al șaptelea înger a sunat din trâmbiță și niște glasuri puternice din cer spuneau:

„Domnia asupra lumii
        Îi aparține acum Domnului nostru
    și Cristosului Său, care va domni
        pentru totdeauna.“

verse #16

Cei douăzeci și patru de bătrâni, care stăteau înaintea lui Dumnezeu pe tronurile lor, au căzut cu fețele la pământ și I s-au închinat lui Dumnezeu.

verse #17

Ei spuneau:

„Îți mulțumim, Doamne, Dumnezeule
        Atotputernic,
    care ești și care-ai fost întotdeauna,
că Ți-ai luat puterea Ta cea mare
        și ai început să domnești.

verse #18

Neevreii s-au mâniat, dar acum a venit și
        vremea mâniei Tale.
    A venit timpul ca cei morți să fie
        judecați;
    a venit timpul ca răsplata să fie dată
slujitorilor Tăi, profeții, poporului Tău
    și celor mici și mari, care Te onorează.
Este timpul să-i distrugi
    pe cei care au distrus pământul!“

verse #19

Templul lui Dumnezeu din cer s-a deschis și s-a văzut chivotul legământului Său în Templul Său. Au fost fulgere, zgomote, tunete, un cutremur și o furtună mare cu grindină.

Chapters:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22